leoarcă² sf [At: N. LEON, MED. 80 / V: lio~ / Pl: ~rce / E: ger Larch] (Ban) 1 (Zlg) Broască râioasă (Bufo vulgaris). 2 (Zlg) Brotac (Hyla arborea). 3 (Dep) Femeie imorală.

leoarcă¹ [At: KLEIN, D. / V: leor~, lior~, liur~, / E: cf liur] 1 sf Vin făcut din tescovină și apă. 2 sf (Pex) Liur (2). 3 sf (Buc; Trs) Rachiu. 4 sf (Reg) Aliment lichid, puțin consistent. 5 av (Șîs ud ~) Plin de apă, de sudoare etc. 6 a (Pex; îas) Foarte ud. 7 a (Îlav) Beat ~ Foarte beat.

leoárcă V. leorcă.

lioarcă sf vz leoarcă²

liorcă sf vz leoarcă¹

liurcă sf vz leoarcă¹

lioarcă f. broască râioasă. [Cf. germ. dial. LORK]. ║ adv. udat până la oase: ud lioarcă.

leórcă, leoárcă și lĭúrcă adv. (imit. după zgomotu apeĭ care se scurge din haĭnele ude. V. fleorcă și ghĭolcă). Fam. Ud leorcă, ud de tot (cĭucĭulete, bleașcă): cu haĭnele leorcă. S. f. Bulearcă: o lĭurcă de ceaĭ! – Leo- în Mold. sud, leoa- în Munt. Mold., lĭu- în Mold. Trans. V. lișteav.

leoarcă² (înv., reg.) (desp. leoar-) s. f.

leoarcă¹ (înv., pop.) (leoar-) s. f.

leoarcă s. f., adj. invar., adv. (sil. leoar-)

leoarcă

lioarcă.

LEOARCĂ s. v. poșircă.

leoarcă¹ adj. invar., adv., s.f. I adj. invar., adv. (pop. și fam.) <pop. și fam.> ciuciulete, ciuciulit, <reg.> bleașcă, lișteav, loaspă, mocioi, moi. Din cauza ploii, are hainele leoarcă. Este ud leoarcă. II s.f. (reg.) 1 v. Poșircă. 2 v. Rachiu. v. Zeamă chioară. Zeamă lungă.

leoarcă² s.f. (zool.; reg.) v. Broască-râioasă (Bufo vulgaris).

leoarcă s. v. POȘIRCĂ.

leoarcă², s.f. (reg.) 1. vin de proastă calitate; fiertură rea. 2. broască râioasă. 3. femeie stricată.