opțiuni
  • info

8 definiții pentru leușor (fin.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEUȘOR2, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.

leușor2 sm [At: (a. 1836) PLR I, 40 / Pl: ~i / E: leu2 + -(u)șor] 1-2 (Șhp) Leu2 (1) (cu valoare mică) Si: leuț2 (1-2). 3-4 (Reg; lpl) Podoabă femeiască (din bani sau) de pietre prețioase.

LEUȘOR2, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.

LEUȘOR, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2. Muncește gol o săptămînă Să vad-un leușor în mînă. COȘBUC, P. II 299. Dimcea... pierde trei sute de leușori. VLAHUȚĂ, O. A. III 160. Ostașii se împărțeau în cruci (= 2000 de oameni) și s-a hotărît ca fiecare cruce să plătească pe an un leușor. BĂLCESCU, O. I 13. – Pronunțat: le-u-. - Pl. și: leișori. (TEODORESCU, P. P. 156).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leușor (pop.) (desp. le-u-) s. m., pl. leușori

!leușor (pop.) (le-u-) s. m., pl. leușori

leușor (mamifer, monedă) s.m., pl. leușori / leișori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

leușor s.m. 1 (zool.) leuț, <înv.> leuleț. 2 (fin.) leuț, <pop.> leușcan.

Intrare: leușor (fin.)
leușor1 (pl. leu-) substantiv masculin
  • silabație: le-u-șor info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leușor
  • leușorul
  • leușoru‑
plural
  • leușori
  • leușorii
genitiv-dativ singular
  • leușor
  • leușorului
plural
  • leușori
  • leușorilor
vocativ singular —
plural —
leușor2 (pl. lei-) substantiv masculin
substantiv masculin (M2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leușor
  • leușorul
  • leușoru‑
plural
  • leișori
  • leișorii
genitiv-dativ singular
  • leușor
  • leușorului
plural
  • leișori
  • leișorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leușor, leușorisubstantiv masculin

  • 1. popular Diminutiv al lui leu; leuț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: leuț
    • format_quote Muncește gol o săptămînă Să vad-un leușor în mînă. COȘBUC, P. II 299. DLRLC
    • format_quote Dimcea... pierde trei sute de leușori. VLAHUȚĂ, O. A. III 160. DLRLC
    • format_quote Ostașii se împărțeau în cruci (= 2000 de oameni) și s-a hotărît ca fiecare cruce să plătească pe an un leușor. BĂLCESCU, O. I 13. DLRLC
etimologie:
  • Leu + -ușor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.