licurici smi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~căr~, ~chir~, ~cor~, licuric, ~ice sf, ~riș, lingu~, luc~ / E: licuri + -ici] 1 Insectă din ordinul coleopterelor care are pe ultimele segmente abdominale organe ce emit lumină fosforescentă Si: (pop) făclieș, fânăraș, licuș, scânteuță, steluță (Lampyris noctiluca). 2 (Mun; îe) A avea ~ la cap A avea idei neobișnuite. 3 (Mun; îae) A avea toane. 4 (Mun; îe) A-i scoate cuiva ~i din cap A determina pe cineva să devină serios. 5 (Fam) Copil vioi. 6 (Pop) Ceva care are dimensiuni foarte mici. 7 (Arg) Lanternă de buzunar. 8 (Pop) Licărire¹ (1). 9 (Pop) Ceea ce licărește¹. 10 (Spc) Emanație fosforescentă, instabilă deasupra unor bălți sau a trunchiurilor putrede de copac. 11 (Reg; îf licuric; mpl) Pește mic. 12 (Reg; mpl) Pui de pește.

LICURICI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, a cărei femelă cu aspect de larvă răspîndește la întuneric o lumină fosforescentă produsă pe ultimele inele ale abdomenului (Lamphyris noctiluca). Sus, Vega scînteia ca un licurici verzui al cerului. C. PETRESCU, S. 23. Cîntă pasărea de seară, iar în iarba-nrourală, Cu grămada, licuricii luminițele-și arată. EFTIMIU, Î. 27. Iar pe vechiul zid... Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. Cîmpia i se înfățișează luminată de scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20.

LICURICI ~ m. Gândac nocturn care are proprietatea de a lumina în întuneric. /a licări + suf. ~ici

licurícĭ m., pl. tot așa (d. licuresc, licăresc). Un fel de gîndac care strălucește la întuneric (lampyris splendidula).

licărici sm vz licurici

lichirici sm vz licurici

licorici sm vz licurici

licuric sm vz licurici

licurice sm vz licurici

licuriș² sm vz licurici

❍FĂCLIEȘ sm. Bucov. 🐙 = LICURICIU [făclie].

licuriciu m. 1. evaporațiune focoasă prin locurile băltoase; 2. insectă lucitoare la întuneric (Lampyris noctiluca): licuricii se văd în nopțile de vară.

licurici s. m., pl. licurici, art. licuricii

licurici s. m., pl. licurici

licurici s. m., pl. licurici

licurici

licuriciu, -ci.

licurici (licurici), s. m. – 1. Insectă (Lampyris noctiluca). – 2. (Arg.) Lanternă, lampă de buzunar. – Mr. licuriciu. Probabil der. din licuri (în loc de licări), cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. După Diculescu, Elementele, 489, dintr-un gr. *λυϰουρίϰιου, der. doric din gr. λυϰουρίς.

LICURÍCI (< licuri, a înv. „a licări”) s. m. Nume dat unor insecte coleoptere nocturne, carnivore de c. 1-2 cm; femelele au pe ultimele segmente abdominale organe care emit lumină fosforescentă; ouăle și larvele emit mai puțină lumină. Se cunosc peste 30 de specii; în România trăiesc genurile Lampyris și Luciola.

LICURICI, com. în jud. Gorj, situată în zona Dealurilor Amaradiei; 2.718 loc. (2000). În satul Totea se află biserica Sf. Nicolae (1735, cu picturi murale interioare originare), iar în satul L., biserica de lemn cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1776-1777).

a avea licurici expr. (er.) a se excita

LICURICI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciolă, (pop.) putregai, (reg.) făclieș, fănăraș, pricolici, scânteiuță, steluță, viermușor, focul-lui-Dumnezeu, gândac-scânteios, gândăcel-scânteios, lumină-de-pădure, vierme-lucitor.

licurici s.m. 1 (entom.) Lampyris noctiluca; <livr.> lampir, luciolă, <pop.> foc-viu, focul-lui-Dumnezeu (v. foc), putregai, <înv. și reg.> fânăraș, <reg.> făclieș, fânăraș, gândac-scânteios, gândac-strălucios, gândăcel-scânteios, goangă-cu-foc, goangă-strălucoasă, licuș, lumină-de-pădure, pământ-viu, pepe-luminos, pricolici, pucurici, scânteiuță, steluță, vierme-cu-sclipăț, vierme-de-foc, vierme-lucitor, vierme-luminos, vierme-verde, vierme-viu, viermișor, viermușor, <înv.> gândac-din-cel-luminos, gândac-luminos. 2 (arg.) v. Lanternă de buzunar.

LICURICI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciolă, (pop.) putregai, (reg.) făclieș, fănăraș, pricolici, scînteiuță, steluță, viermușor, focul-lui-Dumnezeu, gîndac-scînteios, gîndăcel-scînteios, lumină-de-pădure, vierme-lucitor.