LINTE sf. 1 🌿 Plantă leguminoasă, cu foile în formă de pană, cu floare albăstruie, al cărei fruct e o păstaie cu două semințe (Lens esculenta) (🖼 2911) ¶ 2 🌿 Bobul acestei plante, comestibil, care constituie un aliment aproape tot așa de hrănitor ca și carnea ¶ 3 FRIGE-~ 👉 FRIGE-LINTE ¶ 4 🌿 ~-BROȘTEASCĂ, ~-DE-BALTĂ, ~-A-BĂLȚILOR ~-SĂLBATICĂ = LINTIȚĂ 1 ¶ 5 🌿 ~A-PRATULUI, ~-DE-PRATURI, plantă leguminoasă, cu frunzele terminate printr’un cilindru ramificat, cu flori galbene, numite și „măzăriche” (Lathyrus pratensis) (🖼 2912) ¶ 6 🌿 NEAGRĂ – ORĂSTICĂ 1 ¶ 7 LINȚI pl. (‼ și sg. ~) 🐕 Boală a porcilor, numită și „spurcăciune” sau „măzăriche”, caracterizată prin niște boabe albicioase de mărimea seminței de cînepă care se formează în carnea lor; trichină: din sită sau ciur, de se dă mîncare... la mascuri... fac linți (VOR.); să nu dai cu mătura în capul porcului, că face linte (PĂC.) [lat. lentem].

LINTE (II 2) linți, s. f. I. (Adesea cu sens colectiv) Plantă din familia leguminoaselor, avînd flori albe cu vinișoare liliachii și fructul o păstaie cu două semințe plate, comestibile (Lens esculenta); fructul și sămînța acestei plante. Am pierdut un fir de linte Ș-o mîndră tare cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. Foicică bob de linte. TEODORESCU, P. P. 270. Două fete culeg linte. ALECSANDRI, P. P. 156. Să ia, cu o peniță curată, cît o linte dintr-această alifie. PISCUPESCU, O. 315. ◊ Expr. Pînă la un bob de linte = pînă la ultima posibilitate, pînă la ultimul ban. Poruncă dau să se plece toți vistieriei, plătind rînduielile pînă la o para și pînă la un bob de linte. SADOVEANU, Z. C. 241. ♦ Mîncare gătită din boabe de linte. ◊ Expr. Blid de linte v. blid. II. 1. Numele popular al cisticercozei. 2. (La pl.) Cisticerci.

LINTE² ~ți m. pop. 1) la pl. Larvă a teniei, care se dezvoltă în țesuturile organismelor infectate (în special la mamifere) provocând cisticeroza; cisticerc. 2) Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare și tulburări digestive; cisticeroză; măzăriche. /<lat. lens, ~tis

linți (cisticerci) (pop.) s. m. pl.

linți (cisticerci) (pop.) s. m. pl.

linți (cisticerci) s. m. pl.

LINȚI s. pl. v. cisticerci.

linți s. pl. v. CISTICERCI.