LIUDE, (1) liuzi, s. m., (2) liude, s. n. (în Evul Mediu) 1. S. m. Om de rând (adesea străin) în raport cu fiscul, fie că era impozabil, fie că era scutit de impozite. 2. S. n. (Mai ales în Țara Românească) Unitate fiscală în sistemul de impunere, cuprinzând două sau patru familii. [Pl. și: (1) liude. – Var.: lude s. m., s. n.] – Din sl. lude.

liude sm [At: (a. 1784) BUL. COM. IST IV, 113 / Pl: ~, ~uzi / V: (Mun; înv) lu~, hluzie sf / E: slv лиоудиє] (Slî) 1 Contribuabil. 2 (Mun; pex) Unitate fiscală în sistemul de impunere, care cuprindea două sau patru familii. 3 (Mil) Infanterist. 4 (Înv; îe) A fi ~ printre călărași A fi codaș.

liude (lude) m. od. în Mold. 1. pedestru: liude printre călărași AL.; 2. străin scutit de dări, scutelnic. [Slav. LĬUDŬ, popor (pl. oameni)].

lĭúde m., pl. zĭ (vsl. lĭudŭ, popor, lĭudiĭe, oamenĭ; bg. lĭude, rus. lĭúdi, oamenĭ, lume, servitorĭ; germ. leute, oamenĭ. V. liotă). Mold. Vechĭ. Individ, persoană: lĭude birnic, lĭude scutelnic. (V. mode). Jandarm care, din lipsă de caĭ, era silit să meargă pe jos. Azĭ. Iron. Pedestru, codaș. A fi lĭude pintre călărașĭ, a te afla într’o situațiune inferioară într’o societate de oamenĭ superiorĭ. – În Munt. lude.

LUDE s. m., s. n. v. liude.

lude² sm vz lud¹

lude³ sm vz liude

lude Mold. V. liude: cele patruzeci de lude... i-au împrăștiat în tot județul FIL. Ludele s’au desființat prin Regulamentul Organic.

lúde, V. lĭude.

!liude² (persoană) (înv.) s. m., pl. liuzi

liude¹/lude¹ (persoană) (înv.) s. m., pl. liuzi/liude/lude

liude / lude (persoană) s.m., pl. liuzi / lude

lude¹ (persoană) v. liude¹

lude v. liude

LIUDE s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.

liude s. v. BIRNIC. CONTRIBUABIL. SUBIECT IMPOZABIL.

liude s.m. (înv.) individ, persoană; pedestru, codaș.