LOJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, așezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spațiul dintre scenă și primul rând de scaune (într-o sală de spectacol), amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri, comunicând cu exteriorul, destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază. 3. (În sintagma) Lojă masonică = asociație de francmasoni. II. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul; cavitate în fructul unei flori, în care se găsesc semințele. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale staminei, care conțin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formațiune anatomică. [Pl. și: loje] – Din fr. loge.

lojă sf [At: GHERASIM, T. 11^v/9 / V: (înv) loge, lojie, (îvr) loj sn, longe / Pl: loji, ~je / E: fr loge] 1 (Șîs ~ masonică) Asociație de francmasoni. 2 (Pex) Loc unde se desfășoară întâlnirile membrilor francmasoni. 3 (Îvr) Adunare a membrilor unei bresle, cu atribuții administrative și juridice. 4 Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, așezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacol. 5 (Îs) ~a orchestrei Spațiul dintre scenă și primul rând de scaune, într-o sală de spectacol, amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra Si: fosă. 6 (Îvr) Cabină în care se îmbracă și se machiază actorii. 7 (Pex; mpl) Totalitate a persoanelor care se află în loji (4). 8 Încăpere de dimensiuni reduse, situată în apropierea intrării unor clădiri, destinată unor servicii de pază sau de îndrumare a publicului. 9 (Îvr) Încăpere de mici dimensiuni, în care erau ținute animalele într-o menajerie. 10 (Bot) Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul. 11 (Bot) Cavitate în fructul unei plante, în care se găsesc semințele. 12 (Bot) Fiecare dintre cele două părți ale staminei, care conțin polenul. 13 (Atm) Loc ocupat de un organ intern sau de altă formațiune anatomică. 14 (Zlg) Fiecare dintre compartimentele, despărțite prin septuri, din interiorul cavității digestive, la animalele din încrengătura celenteratelor. corectat(ă)

LOJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzând un număr redus de locuri pentru spectatori, așezat, alături de altele, în jurul incintei unei săli de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spațiul dintre scenă și primul rând de scaune (într-o sală de spectacol), amenajat sub nivelul scenei și al sălii, în care stă orchestra; fosa orchestrei. 2. Mic compartiment sau cabinet la unele clădiri, comunicând cu exteriorul, destinat unor servicii de îndrumare a publicului sau de pază. 3. (În sintagma) Lojă masonică = asociație de francmasoni. II. 1. Cavitate în floarea unei plante, în care se găsesc ovulele sau polenul; cavitate în fructul unei flori, în care se găsesc semințele. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale staminei, care conțin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de altă formație anatomică. [Pl. și: loje] – Din fr. loge.

LOJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzînd un număr oarecare de locuri pentru spectatori, așezat la rînd cu altele de același fel, în jurul incintei unei săli de spectacole, adesea în mai multe ranguri. Își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care umpleau lojile. DUMITRIU, B. F. 160. Loja în care aveam locurile se afla numai la cîțiva pași de scenă. STANCU, U.R.S.S. 48. Piesa e foarte aplaudată... Dar lojile sînt goale sau date fără plată. MACEDONSKI, O. I 49. 2. Mic compartiment sau cabinet comunicînd cu exteriorul și destinat unor servicii de îndrumare a publicului. Loja portarului. 3. (De obicei complinit prin «masonică») Asociație de francmasoni. O dată cu noi a plecat cuvîntul către toate lojile dinspre răsărit, ca să ne dea pe loc ajutorul de care avem nevoie. CAMIL PETRESCU, O. II 117. II. Cavitate în organele de înmulțire ale plantelor (în care se găsesc ovulele ori polenul) sau în fructul lor (în care se găsesc semințele). – Pl. și: (învechit) loje (GHICA, S. 44, NEGRUZZI, S. I 237).

LOJĂ s.f. I. 1. Fiecare dintre despărțiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol, în care încap fotolii numai pentru un număr mic de spectatori. 2. Cameră în care stă portarul unei instituții în timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonică”) Unitate a unei asociații francmasonice. II. 1. Cavitate în floarea unei plante (unde se află ovulele sau polenul) sau în fructul ei (unde se află semințele). 2. Cavitate în care se află un organ sau altă formație anatomică. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge].

LOJĂ s. f. 1. fiecare dintre despărțiturile amenajate în jurul unei săli de spectacol. 2. cameră în care stă portarul unei instituții în timpul serviciului. 3. organizație francmasonică. 4. (bot.) locul (2). 5. cavitate în care se află un organ sau altă formație anatomică. 6. fiecare dintre cavitățile în care e împărțit corpul hexacoralierilor sau madreporilor. (< fr. loge)

LOJĂ ~i f. 1) Compartiment în jurul unei săli de spectacole separat printr-un perete subțire, având locuri numai pentru câteva persoane. 2) Cavitate a florii unei plante în care se află ovulele sau polenul. 3) Cavitate în fructul unei plante unde se află semințele. [G.-D. lojii] /<fr. loje

lojă f. 1. mică încăpere ocupată de portarul unei case mari; 2. mic cabinet într’un teatru; 3. adunarea francmasonilor; 4. pl. Loje, serie celebră de 52 fresce pictate de Rafael într’o galerie a Vaticanului (=fr. loge).

*lójă f., pl. ĭ (fr. loge, d. vgerm. laubja, ngerm. laube, frunziș, umbrar). Mică despărțitură cu maĭ multe scaune la marginea uneĭ sale de teatru. Societate de francmasonĭ.

loge sf vz lojă

loj sn vz lojă

lojie sf vz lojă

longe¹ sf vz lojă

lojă s. f., art. loja, g.-d. art. lojii; pl. loji

lojă s. f., art. loja, g.-d. art. lojii; pl. loji

lojă s. f., g.-d. art. lojii; pl. loji

lojă, pl. loji

lojă, -jei gen. a.

LOJĂ s. (înv.) palc. (~ la teatru.)

LOJĂ s. (înv.) palc. (~ la teatru.)

loje (-ji), s. m. – Despărțitură, compartiment. Fr. loge.^[1]