MAYA² s. f. (În religia hindusă) Aparență înșelătoare care disimulează realitatea și provoacă ignoranță. – Din fr. maya.

maya² sns [At: DN³ / G-D: ~yei / E: fr maya, sanscrită maya] (În filozofia indiană) 1 Latură întâmplătoare a realității. 2 (Pex) Aparență înșelătoare, iluziile care constituie lumea. 3 (Îs) Vălul ~yei Aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul.

MAYA s.n. (În filozofia indiană) Latura întîmplătoare, aleatorie a realității; aparența înșelătoare, iluziile care constituie lumea. ◊ Vălul mayei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. [< fr. maya. / < sanscr. maya].

MAYA s. f. (în fil. indiană) latura fenomenală a realității; aparența înșelătoare, iluzia. ♦ vălul ~ ei = aparență care ascunde ultima esență a lucrurilor sau nimicul. (< fr. maya)

maya¹ (concept filozofic) (sanscr.) s. f., g.-d. art. mayei

*maya² (limbă, concept filosofic) s. f., g.-d. art. mayei

MᾹYᾹ² (< fr.; cuv. sanscrit „iluzie”) subst. (În filozofia indiană) Forță miraculoasă; uneori, aparență înșelătoare, iluzie.