opțiuni

4 definiții pentru miericică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miericică sf [At: LM / Pl: ~ici / E: miere + -icică] 1-4 (Șhp) Miere (1, 22) (bună) Si: mieriță (1-4). 5 (Reg) Magiun. 6 (Trs) Sevă a copacilor Si: mustăreață(2). 7 (Bot) Cinsteț (Salvia glutinosa). 8 (Bot) Planta Galeopsis pubescens. 9 (Bot; îc) ~ albă Sugel-alb (Lamium album). 10 (Bot; îc) ~roșie Bălbișă (Stachys silvatica).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIERICICĂ s. v. sevă, suc.

miericică s. v. SEVĂ. SUC.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIERICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui m i e r e. Cf. LM. 1. Cf. m i e r e (I 1). Vulpea vicleneaua nu mânîncă miericeaua de multe ori, pentru că să prinde-n sbilț. JIPESCU, O. 127. ♦ Miere de trandafiri. Cf. BIANU, D. S., VOICULESCU, L.189. 2. (Regional) Magiun (Petrila). ALR II 4046/833. 3. (Prin Transilv.) Seva copacilor; mustăreață. Cf. GL. V. J., ALR II 6 397/130, 228. II. (Bot.) 1. Numele a două plante: a) cinsteț (Salvia glutinosa). Cf. PANTU, PL. ; b) (Galeopsis pubescens). Cf. PĂCALĂ, M. R. 18; 2. Compuse: miericică-albă = sugel-alb (Lamium album). Cf. PĂCALĂ, M. R. 18; miericică-roșie = bălbisă (Stachys silvatica). id. ib. - PL: (II) miericele. – Și: (cu schimbare de suf.) miericeá s. f. - Miere + suf. -icică. – Miericea: cu schimbare de suf.

Intrare: miericică
miericică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miericică
  • miericica
plural
  • miericele
  • miericelele
genitiv-dativ singular
  • miericele
  • miericelei
plural
  • miericele
  • miericelelor
vocativ singular —
plural —