11 definiții pentru milogeală
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MILOGEALĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi. – Milogi + suf. -eală.
MILOGEALĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi. – Milogi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milogeală sf [At: VLAHUȚĂ, N. 16 / Pl: ~eli / E: milogi + -eală] 1 Cerșetorie. 2-3 (Dep) Rugăminte făcută cu stăruință (și cu glas plângător).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MILOGEALĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi; cerșire. Sfiicioasă, ingînînd o milogeală fără vorbe... ea-și întindea talerul pe la toate mesele. VLAHUȚĂ, O. A. 135.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
milogeală f. 1. cerere de milă; 2. implorare ipocrită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
milogeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te milogi. Fig. Cerere prea umilă, milcuire. Cerșitorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
milogeală s. f., g.-d. art. milogelii; pl. milogeli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
milogeală s. f., g.-d. art. milogelii; pl. milogeli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milogeală s. f., g.-d. art. milogelii; pl. milogeli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILOGEALĂ s. v. cerșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MILOGEALĂ s. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILOGEALĂ s. f. Faptul de a se m i l o g i. Cf. m i l o g i (1). Sfiicioasă, îngînînd o milogeală fără vorbe. . . , ea-și întindea talerul pe la toate mesele. VLAHUȚĂ, ap. TDRG, cf. ȘĂINEANU, D. U. Cf. m i l o g i (2). Ofta, și-și pițigăia glasul, și se mlădia ca o pisică, într-un fel de milogeală dezgustătoare. VLAHUȚĂ, N. 16. Poți să mă scutești în astă seară cu milogeala. C. PETRESCU, V. 314. Nu mai merge cu așteptarea și milogeala. PAS, Z. IV, 224. – Pl. : milogeli. – Milogi + suf. -eală.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F57) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
milogeală, milogelisubstantiv feminin
-
- Sfiicioasă, îngînînd o milogeală fără vorbe... ea-și întindea talerul pe la toate mesele. VLAHUȚĂ, O. A. 135. DLRLC
-
etimologie:
- Milogi + -eală. DEX '98 DEX '09