morceală sf [At: HODOȘ, C. 102 / Pl: ~eli / E: morcilă css] (Trs; Ban) 1 Mocirlă. 2 (Pex) Murdărie.

morcioleală sf [At: CONV. LIT. XLIV, 1004 / Pl: ~eli / E: morcioli + -eală] Noroi.

morcĭoleálă f., pl. elĭ. Vest. Acțiunea de a morcĭoli. Murdărie produsă de udeală, fleșcăraĭe: se dezgheța și era mare morcĭoleală pe drum. – În Trans. și morceală.

MORCEÁLĂ s. f. (Transilv. și Ban.) Noroi, fleșcăraie, mocirlă; p. e x t. murdărie (1). Și să vadă și să creadă, Cît mi-i inima de neagră, Ca morceala primăvara, Călcată de toată țara. HODOȘ, C. 102. Primăvara-i mare morceala pe mahala. VICIU, GL., cf. BUL. FIL. II, ALR I 426/45. – De la morcilă, cu schimbare de suf.