morânceală sf [At: SĂM. IV, 728 / V: (reg) ~ron~, ~run~ / Pl: ~eli / E: morânci + -eală] (Mun) 1 Muncă obositoare Si: chin, trudă. 2 (Olt) Pământ amestecat cu apă, utilizat la spoitul caselor Si: tencuială. 3 Lături de vase, îngroșate cu mălai. 4 (Buc; îf moronceală) Treabă făcută de mântuială. 5 (Reg; îf morunceală) Depunere a icrelor de către moruni².

moronceală sf vz morâncealâ

morunceală sf vz morânceală

MORÂNCEALĂ s. v. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, tencuială, trudă, zbatere.

morânceală s. v. CAZNĂ. CHIN. EFORT. FORȚARE. MUNCĂ. OSTENEALĂ. SFORȚARE. SILINȚĂ. STRĂDANIE. STRĂDUINȚĂ. TENCUIALĂ. TRUDĂ. ZBATERE.

MORÎNCEÁLĂ s. f. 1. (Prin-Munt.) Muncă obositoare; trudă; chin. Cîteodată opream pîrîul și, făcînd o bolboacâ mare, „încercam să mă scald. . . Obosit de atîta morînceală, mă întindeam la umbră. SĂM. IV, 728. Mă trezii în pat, nădușit baltă de atîta morînceală ce-mi trăsese Morfeu. IOVESCU, N. 199. ♦ (Prin Bucov.; în forma moronceală) Treabă făcută de mîntuială. LEXIC REG. 105. ♦ (Regional, în forma morunceală, probabil prin apropiere de morun² Depunere a icrelor de către moruni². Nu știe seama peștelui, Morunceala morunilor, Tăvălitura știucilor. MAT. FOLK. 50. 2. (Prin Munt. și Olt.) Pămînt amestecat cu apă, întrebuințat la spoitul caselor (com. din TURNU MĂGURELE) ; tencuială (CHEST. II 128/90; ”frămîntătură" (PLOPȘOR, V. O. 11). 3. (Prin Munt.) Lături, de vase îngroșate cu mălai. Morînceală se zice lăturilor de vase îngroșate cu mălai pentru a fi date porcilor. I. CR, VIII, 88. – Și: (regional) moronceală, morunceálă s. f. – Morîncí + suf. -eală. – Pentru sensul 2, cf. m u r u i a l ă.