mucilagiu sn [At: KRETZULESCU, M. 170/19 / V: (înv) mucilag, mucilago / Pl: ~ii / E: fr mucilage, lat mucilago] 1 Substanță cleioasă care se află în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, asemănătoare prin compoziția chimică și prin structură cu guma vegetală și care, pentru proprietățile ei emoliente, este folosită în medicină la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc. 2 Material cleios rezultat prin degradarea compușilor celulozici din pasta de hârtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3 Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea, până la piederea caracterului fîbros, a pastei de hârtie.

MUCILAGIU, mucilagii, s. n. Substanță vîscoasă care are proprietatea de a absorbi multă apă, fără să se dizolve, și care se găsește în diferite plante (rădăcina nalbei, semințele de in etc.).

MUCILAGIU s.n. 1. Substanță cleioasă pe care o conțin unele plante, care se umflă în contact cu apa, devenind vîscoasă. 2. Material cleios rezultat din degradarea compușilor celulozei din pasta de hîrtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. Medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. [Pron. -giu. / < fr. mucilage, cf. lat. mucilago].

MUCILAGIU s. n. 1. substanță vâscoasă din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compușilor celulosei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago)

mucilag sn vz mucilagiu

mucilago sn vz mucilagiu

mucilagiu s. n., art. mucilagiul; pl. mucilagii, art. mucilagiile (desp. -gi-i-)

mucilagiu [giu pron. gĭu] s. n., art. mucilagiul; pl. mucilagii, art. mucilagiile (-gi-i-)

mucilagiu s. n. [-giu pron. -gĭu], art. mucilagiul; pl. mucilagii, art. mucilagiile (sil. -gi-i-)

mucilagiu

MUCILAGIU s. n. 1. Substanță cleioasă care se află în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, asemănătoare prin compoziția chimică și prin structură cu guma vegetală și care, pentru proprietățile ei emoliente, este folosită în medicină la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc. Cf. KRETZULESCU, M. 170/19, MAT. MEDIC. 37, PONTBRIANT, D. Semințele fierte mult, pînă formează un mucilagiu, se întrebuințează ca cataplasm. N. LEON, MED. 44, cf. 157. Cele mai bogate în mucilagiu sînt: sămînța de in, rădăcina de nalbă, mușchiul de Islanda. BIANU, D. S. Mucilagiul se formează prin gelificarea membranei celulelor. LTR. 2. Material cleios rezultat prin degradarea compușilor celulozici din pasta de hîrtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. Cf. LTR², DER. ♦ Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea, pînă la pierderea caracterului fibros, a pastei de hîrtie. Cf. LTR², DER. – Pl.: mucilagii. – Și: (învechit) mucilág (N. LEON, MED. 157), mucilăgo (MAT. MEDIC. 37) s. n. – Din fr. mucilage, lat. mucilago.

MUCILÁG s. n. v. mucilagiu.