opțiuni
  • info

12 definiții pentru muică

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă.

MUICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă.

muică sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ici / E: cf mamă, mămucă] (Reg) 1 Mamă (1). 2 (Dov) Mamă (2). 3 Bunică.

MUICĂ s. f. (Regional) Mamă, maică. Bătrîna zîmbi, cu sticla întinsă: păi, i-l umplu, muică. DUMITRIU, N. I. 46.

muică f. maică, în locuțiunea exclamativă: muică, Doamne! [Scurtat din mămuică].

múĭcă f. (din mămuĭcă, dim. d. mamă). Olt. Maĭcă (maĭ mult ca interj. de mirare saŭ de admirațiune: Muĭcă! Muĭcă! Ce ploaĭe!).

máĭcă f., pl. ĭ (bg. maĭka, sîrb. majka și maja, d. vsl. mati, mamă. V. matcă). Mamă (Rar). Titlu onorific dat uneĭ călugărițe: maĭca Eŭdoxia. Maĭca Domnuluĭ, mama luĭ Hristos. Interj. Maĭcă! maĭcă! Da nebun eștĭ! – Și muĭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muică (reg.) s. f., g.-d. art. muichii/muicii; pl. muici corectat(ă)

muică (reg.) s. f., g.-d. art. muicii/muichii; pl. muici

muică s. f., g.-d. art. muicii/muichii; pl. muici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUICĂ s. v. mamă, mătușă, tanti.

muică s. v. MAMĂ. MĂTUȘĂ. TANTI.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MUICĂ s. f. (Regional) 1. Mamă (I 1). Cf. ALEXI, W. E prostănac ca taica, dar aprig ca muica. SADOVEANU, M. C. 19, cf. H IX 124. Pe nedrept îl osîndea Și de muică-l suduia. TEODORESCU, P. P. 476. Mă duc la moară la Zorzolinca, Că mi-a bolnăvit muica. MAT. FOLK. 91. Muică, fă-mi o azmă de pîine, că mă duc după frate-meu. RĂDULESCU-CODIN, Î. 179. Lascu muica, că vă scoate ea acum pîinea din țăst, și o să mîncați. PAMFILE, S. T. 199. Mă-ntreabă muica mea: Trăiesc bine ca la ea ? DENSUSIANU, Ț. H. 224, cf. L. COSTIN, M. B. 13. Pîn' fusei la muica fată, Știui floarea cum se poartă. NOVACOVICIU, ap. CADE. Nane-te cu muica, nani, nani. ALR II/I MN 73, 2 658/872. 2. (Mai ales la vocativ) Mamă (I 2). Cf. GRAIUL, I, 86, 89. Cînd se duce acas'la mumă-sa cu atîta bănet, îl întreabă: – Da de unde atîta bănet, muică ? I. CR. III, 203. Hai, muică de mînă boii la plug. ALR I 896/878. 3. (De obicei determinat prin „bătrînă”) Bunică. ALRM I/II h 238. – Pl.: muici. – Cf. m a m ă, m ă m u c ă1.

Intrare: muică
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muică
  • muica
plural
  • muici
  • muicile
genitiv-dativ singular
  • muici
  • muicii
  • muichii
  • muicăi
plural
  • muici
  • muicilor
vocativ singular
  • muică
  • muico
plural
  • muicilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muică, muicisubstantiv feminin

  • 1. regional Maică, mamă, mătușă, tanti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: maică mamă mătușă tanti
    • format_quote Bătrîna zîmbi, cu sticla întinsă: păi, i-l umplu, muică. DUMITRIU, N. I. 46. DLRLC
etimologie:
  • cf. mamă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.