MUREȘEAN, -Ă, mureșeni, -e, s. m. adj. (Bărbat) originar sau locuitor din regiunea Mureșului. – Mureș (n. pr.) + suf. -ean.

mureșean, ~ă [At: LB / V: (reg) moroșan smf / Pl: ~eni, ~ene / E: Mureș + -ean] 1 smf Persoană care locuiește în regiunea Mureșului. 2 sm Persoană originară din regiunea Mureșului. 3 sm (Reg) Plutaș pe apa Mureșului. 4 sf (Trs) Plută construită în așa fel încât să aibă aceeași lățime la amândouă capetele. 5 sn (Reg; art.) Vânt care bate dinspre Mureș de la vest sau de la nord Si: (reg) mureș. 6-7 a Care aparțime (regiunii Mureș sau) mureșenilor (1-2). 8-9 a Care se referă la (regiunea Mureș sau) la mureșeni (1-2). 10-11 a Care este specific (regiunii Mureș sau) mureșenilor (1-2).

MUREȘEAN, -Ă, mureșeni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în regiunea Mureșului sau este originară din această regiune. – Mureș (n. pr.) + suf. -ean.

MUREȘEAN ~eni m. Persoană care face parte din populația de bază a județului Mureșului sau este originară din județul Mureș. /Mureș n. pr. + suf. ~ean

MUREȘEANCĂ, mureșence, s. f. 1. Femeie originară sau locuitoare din regiunea Mureșului. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Mureșean + suf. -că.

moroșan², ~ă smf vz mureșan

MUREȘEANCĂ, mureșence, s. f. 1. Femeie care locuiește în regiunea Mureșului sau este originară din această regiune. 2. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Mureșean + suf. -că.

MUREȘANCĂ ~ence f. 1) Femeie care face parte din populația de bază a județului Mureș sau este originară din județul Mureș. 2) Femeie din județul Mureș. /mureșean + suf. ~ancă

mureșeanca f. hora Tuțuienilor.

mureșean adj. m., s. m., pl. mureșeni; adj. f. mureșeană, pl. mureșene (dar: Andrei Mureșanu, Mureșianu s. proprii)

!mureșean adj. m., s. m., pl. mureșeni; adj. f. mureșeană, pl. mureșene

mureșean s. m., adj. m., pl. mureșeni; f. sg. mureșeană, g.-d. art. mureșenei, pl. mureșene

mureșean

mureșeancă s. f., g.-d. art. mureșencei; pl. mureșence

mureșeancă s. f., g.-d. art. mureșencei; pl. mureșence

mureșean, mureșeni, s.m. (reg.) 1. locuitor din zona Mureșului. 2. plutaș. 3. (s.n.) vânt care bate dinspre Mureș.

MUREȘEAN, -Ă subst. 1. S. m. și f. Persoană care locuiește în regiunea Mureșului sau este originară din această regiune. Cf. LB, DDRF. Murășan cu țundră sură, Treci Murășu să-ți dau gură. JARNIK-BÎRSEANU, D. 50. Pe aici moroșenii au fost plutași. ALR I 428/268. 2. S. m. (Regional) Plutaș (pe apa Mureșului) (Poiana Sibiului-Sebeș). ALR II 6 533/130. 3. S. f. (Prin Transilv.) Plută construită în așa fel încît să aibă aceeași lățime la amîndouă capetele; (regional) plută țoloșă. Cf. PAMFILE, C. 106, VICIU, GL. 101. 4. S. n. (Regional; de obicei art.) Numele unui vînt care bate dinspre Mureș (COM. SAT.106), de la vest (HEM 2 138) sau de la nord (ALR I 1 231/75); (regional) mureș. Chiar și murășanul, vîntul care suflă în anotimpul de vară de la apus, încă se pare a proveni din curentul acesta încărcat cu vapori. PĂCALĂ, M. R. 12, cf. H II 15. – Pl.: mureșeni, -e. - Și: (regional, 1) moroșan, -ă s. m. și f. – N. pr. Mureș + suf. -ean.