7 definiții pentru mâcă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mâcă1 sf [At: H II, 256 / Pl: ? / E: ns cf mămucă] (Dob) 1 Mamă (1). 2 Rudă mai bătrână.
mâcă2 sf [At: I. CR. IV, 369 / Pl: ? / E: ns cf mâcâi1] (Reg; dep) Femeie proastă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎCĂ s. f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. – Din mă[mu]că.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
MÎCĂ s. f. (Regional) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. Mîco, fie ce-ar fi, nu vrau să mă fac fugar, zise el cătră mă-sa. CONTEMPORANUL, III 775.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎCĂ1 s. f. (Prin Dobr.) Nume,dat .mamei sau unei rude mai bătrîne. V. b î c ă. Cf. H II 256, XIV 400. - Pl.: ? – C f. m ă m u c ă. .
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎCĂ2 s. f. (Regional) Calificativ injurios dat unei femei proaste (Nemțișor-Tírgu Neamț), Cf. I. CR. IV, 369. - Pl.: ? – Etimologia necunoscută. Cf. m î c î i1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎCĂ3 s. f. v. moacă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F48) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
mâcăsubstantiv feminin
- 1. Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. DLRLC
- Mîco, fie ce-ar fi, nu vrau să mă fac fugar, zise el cătră mă-sa. CONTEMPORANUL, III 775. DLRLC
-
etimologie:
- mă[mu]că DLRM