7 definiții pentru mânaci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNACI, mânaci, s. m. (Rar) Călăreț. – Mâna + suf. -aci.
MÂNACI, mânaci, s. m. (Rar) Călăreț. – Mâna + suf. -aci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mânaci smi [At: COȘBUC, AE. 231 / E: mâna1 + -aci] (Nob) Călăreț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNACI, mînaci s. m. (Rar) Persoană care mînă vitele; mînător. Zdraveni mînaci împrejur stau roată. COȘBUC, AE. 231.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânaci (rar) s. m., pl. mânaci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânaci (rar) s. m., pl. mânaci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânaci s. m., pl. mânaci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNÁCI s. m. (Neobișnuit) Călăreț. Roibii și-i cere și vesel privește-i cum spumegă-n salturi . . . Zdraveni mînaci împrejur stau roată, bătîndu-i cu palma. COȘBUC, AE. 231. – Pl.: mînaci. – Mîna1 + suf. -aci.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M73) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|