11 definiții pentru mămucă
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂMUCĂ, mămuci, s. f. (Reg.) Mămică. – Mamă + suf. -ucă.
mămucă1 sf [At: KLEIN, D. 375 / Pl: (rar) ~uci / E: mamă + -ucă] 1-2 (Pop; șhp) Mămică (1-2). 3-5 (Reg) Mamă (19-20, 25)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMUCĂ, mămuci, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -ucă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂMUCĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui m am ă. Ce-ar fi putut să fie, s-a isprăvit, mămucă. GALACTION, O. I 72. Și cine nu ne-a uita? Numai biata mămuca. ȘEZ. V 89. Mult mi-e dor, mămucă, dor, De cel codru frățior. ALECSANDRI, P. P. 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
múĭcă f. (din mămuĭcă, dim. d. mamă). Olt. Maĭcă (maĭ mult ca interj. de mirare saŭ de admirațiune: Muĭcă! Muĭcă! Ce ploaĭe!).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mămucă (reg.) s. f., g.-d. art. mămucăi/mămuchii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mămucă (reg.) s. f., g.-d. art. mămucăi/mămuchii; pl. mămuci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mămucă s. f., g.-d. art. mămucăi/mămuchii; pl. mămuci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂMUCĂ s. v. măicuță, mămică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mămucă s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂMUCĂ1 s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a m ă. 1. (Popular) Cf. m a m ă (I 1). Cf. KLEIN, D. 375, BUDAI-DELEANU, LEX. Cînd tătuca cu mămuca Se juca și șuguia. NEGRUZZI, S. III, 25. Tu lîng-a ta mămucă Lesne vei reînflori. ALECSANDRI, POEZII, 168. Ai înțeles ce ți-am spus? – Da, mămucă. CREANGĂ, P. 6, cf. 80, 176, id. A. 45. Ce-ar fi putut să fie s-a isprăvit, mămucă. GALACTION, O. 72. Numa mămuca știe ce trage cu mine, pînă mă culcă. CAZIMIR, GR. 146, cf. 75. De cînd mămuca ta s-a dus ca o gîzulice pe o rază de soare, pătimim. SADOVEANU, N. F. 6, cf. id. O. VI, 599, IX, 377. Vin îndată, mămucă. Mă doare capul și-s turburat de spaimă. CAMILAR, N. iI, 202. Pe toate mămucile din lume le chinuia gîndul morții fiilor lor plecați. STANCU, R. A. V, 97. Vai! mămucă iubitoare, Inimioara rău mă doare. ALECSANDRI, P. P. 303, cf. 295. Frunzuleană lemn uscat, Cînd mămuca m-a scăldat, Of! că rău m-a mai scăldat. MARIAN, NA. 107, cf. id. Î, 127. Mă duc pe drum în jos, La mămuca, la tătuca. ȘEZ. I, 110, cf. V, 89. Spune mămuchii așa. BÎRLEA, B. 36. 2. (Regional) Cf. m a m ă (I 2) (Pătrăuți- Suceava). Dragu mămuchii. . . ai pe laiță o bucată de mămăligă. I. CR. III, 55. 3. (Regional) Cf. m a m ă (I 3) (Berința- Baia Mare). ALRM I/II H 238/357. 4. (Regional) Cf. m a m ă (I 4). Mămucă, dar ce să-ți dăm, vezi bine că și noi sîntem săraci. RETEGANUL, P. II, 37. – Pl.: (rar) mămuci. – Mamă + suf. -ucâ.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F48) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mămucă, mămucisubstantiv feminin
-
- Ce-ar fi putut să fie, s-a isprăvit, mămucă. GALACTION, O. I 72. DLRLC
- Și cine nu ne-a uita? Numai biata mămuca. ȘEZ. V 89. DLRLC
- Mult mi-e dor, mămucă, dor, De cel codru frățior. ALECSANDRI, P. P. 295. DLRLC
-
etimologie:
- Mamă + -ucă. DEX '98 DEX '09