4 definiții pentru măzănaie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
măzănaie sf [At: DDRF / Pl: ~năi / E: ns cf ger Maserholz „lemn cu pete”] 1 (Mol) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor, mai ales al brazilor Si: (reg) moțochină (6). 2 (Pex) Bucată de lemn cu noduri proeminente. 3 (Pex) Umflătură. 4 (Pex) Tumoare. 5 (Reg; dep) Fată urâtă. 6 (Reg) Unealtă cu care se crapă lemne.
măzănáĭe f. (cp. cu rus. mázannyĭ, -aĭa, uns, -ă). Nord. Unflătură, bolfă (de ex., pe trunchĭu unuĭ arbore). – Pop. ma-. V. bănănaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
măzănaie, măzănii, s.f. (reg.) umflătură pe trunchiul copacilor; lemn cu noduri mari; tumoare.[1]
- Forma de pl. este probabil greșită. — gall
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂZĂNAIE s. f. 1. (Mold.) Umflătură lemnoasă care se face pe trunchiul copacilor, mai ales al brazilor, (regional) moțochină; p. ext. bucată de lemn cu noduri proeminente. Cf. DDRF, TDRG. Căuș făcut dintr-o mazanaie. ȘEZ. III, 92. Lemn închircit care prezintă mulțime de mădzănăi (nodîlcuri). ib. V, 74. Trebuie să crăp niște măzănăi. MAT. DIALECT. I, 180. ♦ P. e x t. Umflătură, tumoare. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. cf. MAT. DIALECT. I, 180. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru o fată urîtă (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 180. S-a măritat și măzănaia asta. ib. 2. (Regional) Unealtă cu care se crapă lemne. Com. din BUCȘOAIA-GURA HUMORULUI. - Pl.: măzănăi. – Etimologia necunoscută. Cf. g e r m. M a s e r h o l z „ lemn cu pete”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |