NADĂ, (1) nade, (2) năzi, s. f. 1. Hrană naturală sau artificială care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a atrage peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) nade] – Din bg. nada.

nadă¹ sf [At: (cca 1650) GCR I, 228/22 / Pl: ~de, (reg) năzi / E: bg нада] 1 Înnăditură. 2 (Reg) Talpă la plug Si: plaz. 3 (Reg) Pană¹. 4 (Reg) Coadă a măturii de nuiele. 5 Fiecare dintre grinzile din care este făcută prispa casei. 6 Hrană constând din râme, insecte, bucăți mici de carne etc., pusă în cârligul undiței sau la altă unealtă de pescuit pentru a atrage și a prinde peștii Si: momeală, (reg) nadilă (1). 7 (Pgn) Mâncare care se pune într-o cursă pentru a atrage și a prinde animalele și păsările Si: momeală, (reg) nadilă (2). 8 (Îe) A-(și) face ~ A-și face un obicei, o deprindere, un nărav. 9-10 (Reg; fig) Deprindere (rea). 11 Parte înnădită, adăugată la un obiect Si: înnăditură. 12 (Fig) Ceea ce atrage, ademenește Si: ispită, tentație. 13 (Fig) Cursă.

NADĂ, nade, s. f. 1. Hrană naturală sau imitație de hrană care se pune într-o unealtă de pescuit sau într-o cursă pentru a ademeni și a prinde peștii sau alte animale; momeală. ♦ Fig. Ispită, tentație; cursă. 2. Parte înnădită, adăugată la un obiect; înnăditură. [Pl. și: (2) năzi] – Din bg. nada.

NADĂ ², năzi, s. f. 1. Parte înnădită, adăugată la ceva (prin lipire, coasere etc.), înnăditură. 2. Îmbinare a două piese în prelungire, făcută astfel încît să poată transmite o sarcină de la una la alta.

NADĂ ~e f. 1) Hrană folosită pentru ademenirea și prinderea peștelui sau a vânatului; momeală. 2) fig. Lucru care ademenește. ◊ A da de ~ a prinde gust pentru ceva; a se înnădi. 3) Parte înnădită, adăugată la un obiect. [G.-D. nadei; Pl. și năzi] /<bulg. nada

nadă f. 1. ceeace se pune într-o cursă, mreajă de undiță spre a momi; 2. mijloc de momit: aici am întins nadă AL.; 3. fig. atracțiune: are mii de nade a scumpelor plăceri AL.; 4. parte adaosă. [Bulg. NADĬ].

nad sn vz nadă²

nadă¹ (înnăditură) s. f., g.-d. art. năzii; pl. năzi

!nadă² (înnăditură) s. f., g.-d. art. năzii; pl. năzi

nadă (momeală, înnăditură) s. f., g.-d. art. (momeală) nadei, (înnăditură) nadei/năzii; pl. (momeli) nade; (înnădituri) nade/năzi

NADĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mârșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la...)

NADĂ s. v. ademenire, atracție, călcâi, ic, ispită, pană, plaz, seducere, seducție, stuf, talpă, tentație, trestie.

NADĂ s. 1. (PESCUIT) amorsă, momeală, (rar) momitură, (reg.) mîrșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.) 2. înnăditură. (A pune o ~ la...)

nadă s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. CĂLCÎI. IC. ISPITĂ. PANĂ. PLAZ. SEDUCERE. STUF. TALPĂ. TENTAȚIE. TRESTIE.