naufragiu sn [At: MAIOR, T. 14/17 / P: na-u~ / V: (rar) ~fraj / Pl: ~ii, (rar) ~age / E: lat naufragium, it naufragio, fr naufrage] 1 Accident al unei nave, care provoacă scufundarea ei sau o pune în imposibilitate de a-și continua drumul Si: (rar) naufragiere (2), (înv) naiefrângere. 2 (Fig) Pagubă. 3 (Fig) Nenorocire. 4 (Fig) Dezastru. 5 (Fig) Ruină. 6 (Fig) Distrugere. 7 (Fig) Eșec total.

*NAUFRAGIU (pl. -gii) sn. 1 ⛵ Sfărîmarea, prăpădirea, înnecarea unei corăbii sau unui vapor care s’a lovit de o stîncă, etc. ¶ 2 Ⓕ Pierzare [fr. < lat.].

NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Scufundare sau eșuare a unei nave; avariere gravă sau accident care scoate o navă din circulație. Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19. În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804.

NAUFRAGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].

NAUFRAGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)

NAUFRAGIU ~i n. 1) Avariere a unei nave în urma unui accident, care poate provoca scufundarea sau imposibilitatea de a-și continua calea; catastrofă maritimă. A suferi un ~. 2) fig. Eșec total. [Sil. -na-u-] /<lat. naufragium, fr. naufragie

naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare.

* naufrágiŭ n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, navă, și frangere, a frînge). Înecarea saŭ spargerea uneĭ corăbiĭ și imposibilitatea de a maĭ înainta, cum ar fi aruncarea eĭ pe niște stîncĭ: a face, a suferi naufragiŭ. Fig. Ruină, mare pagubă: naufragiu uneĭ averĭ. – Și naŭ-.

naufraj sn vz naufragiu

naufragiu (desp. na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (desp. gi-i-)

naufragiu [giu pron. gĭu] (na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (-gi-i-)

naufragiu s. n. (sil. na-u-fra-) (-giu pron. -giu), art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (sil. -gi-i-)

naufragiu

naufragiu, -gii.

NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrângere.

NAUFRAGIU s. (MAR.) (înv.) naiefrîngere.