3 definiții pentru neașezământ
Explicative DEX
neașezământ sn [At: (a. 1674) URICARIUL, XXI, 186 / P: ne-a~ / Pl: ~e / E: ne- + așezământ] 1 (Îvr) Neînțelegere. 2 Conflict.
Regionalisme / arhaisme
neașezământ s.n. (înv.) neînțelegere, ceartă, discordie, conflict.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NEAȘEZĂMÎNT s. n. (Învechit, rar) Negativ al lui așezămînt; neînțelegere, ceartă, discordie, conflict. Fiind pricină de neașezămînt între monastirea Solca, cu ungurii (a. 1764). URICARIUL, XXI, 186. – pref. ne- + așezămînt.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de geanina.rar
- acțiuni
Intrare: neașezământ
neașezământ substantiv neutru
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)