3 definiții pentru neminte
Explicative DEX
neminte sfs [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 207 / E: ne- + minte] (Rar) Lipsă de inteligență Si: prostie.
Arhaisme și regionalisme
neminte s.f. (înv.) lipsă de minte, de judecată, de pricepere, de inteligență; prostie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
NEMINTE s. f. (Rar) Negativ al lui minte; lipsă de minte, de judecată, de pricepere, de inteligență; prostie. Aceasta povestea ei cu fală, Cum nemintea pe oameni înșală. BUDAI-DELEANU, Ț. 207. L-a ascultat cum bîiguie în neștirea trudită a neminții lui. POPA, v. 157, cf. SCL 1960, 530. – pref. ne- + minte.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de MBS9X
- acțiuni
Intrare: neminte
neminte substantiv feminin
| substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||