nevestică sf [At: PANN, P. V. II, 123/27 / V: (reg) ~văs~ / Pl: ~ici / E: nevastă + -ică] 1-2 (Șhp) Nevastă (3) (tânără) Si: nevăstucă (1-2), nevăstuică (1-2), nevăstuie (1-2), nevăstuță (1-2), nevestea (1-2), nevestioară (3-4). 3-4 (Șhp) Nevastă (5) (dragă) Si: (pop) nevăstucă (3-4), nevăstuică (3-4), nevăstuie (3-4), nevăstuță (3-4), nevestea (3-4), nevestioară (3-4). 5 (Bot; reg) Narcisă (Narcissus).

NEVESTICĂ sf. dim. NEVASTĂ.

NEVESTICĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă. 1. v. nevastă (1). (Cu pronunțare regională) Bună sara, nevăstică. Nu ți-i bărbatul acasă? SBIERA, P. 200. 2. v. nevastă (2). N-ai milă de durerea mea! Nu-ți pasă! – Da! Ca de nimica! Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea Să-mi fie șchioapă nevestica! COȘBUC, P. I 182. Își luă de nevestică p-o fată care-l voi. PANN, P. V. II 123. Nevestica că-și gătea, Măiculița că-și lua Și cu ele Se ducea. TEODORESCU, P. P. 573.

nevestícă f., pl. ele. Alintătură îld. nevastă.

nevăstică sf vz nevestică

nevestică (fam.) s. f., art. nevesticii; pl. nevestici

nevestică (fam.) s. f., art. nevesticii; pl. nevestici

nevestică s. f., g.-d. art. nevesticii; pl. nevestici

NEVESTICĂ s. soțioară, (înv. și reg.) muierușcă, (Maram.) soțucă.

NEVESTICĂ s. v. narcisă.

NEVESTICĂ s. soțioară, (înv. și reg.) muierușcă, (Maram.) soțucă.

nevestică s. v. NARCISĂ.