nouleț, ~eață a [At: GORJAN, H. II, 55/22 / P: no-u~ / V: (înv) nuol~ / Pl: ~i, ~e / E: nou + -uleț] 1 (Îlav) Nou-~ Foarte recent Si: nou-nouliță (1), nou-noușor (1). 2 (Îal) Care nu a fost folosit Si: nou-nouliță (2), nou-noușor (2). 3 (Pex; îal) Aproape nefolosit Si: nou-nouliță (3), nou-noușor (3).

NOULEȚ adj. dim. NOU.

NOULEȚ, -EAȚĂ, nouleți, -e, adj. (Rar) Nouț.

NOULEȚ, -EAȚĂ, nouleți, -e, adj. (Rar) Nouț. – Din nou + suf. -ul-eț.

nouléț V. nouț.

nuoleț, ~eață a vz nouleț

NOUȚ adj. dim. NOU; nou ~, nou de tot.

noúț, -ă și nouléț, -eáță adj., pl. ețe (dim. d. noŭ. Cp. cu golăneț și întreguleț). Fam. Noŭ de tot: mi-a furat niște haine noŭă nouțe.

NOULEȚ, -EAȚĂ, -IȚĂ adj. (În expr.) Nou-nouleț = nou-nouț, V. nou (2). Mai găsii și alte haine cu totul de aur și nuoi-nuolețe. GORJAN, H. II, 55/22. O corabie destul de mare, nouă-nouliță. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 53, cf. LM, TDRG. – Pronunțat: no-u-, – pl.: nouleți, -e. – Și: (învechit) nuoleț, -eață, (cu schimbare de suf.) nouliță adj. – Nou + suf. -uleț.