năbușeală sf [At: CANTEMIR, HR. 154 / V: (reg) ~buha~ / Pl: ~șeli / E: năbuși + -eală] 1 (Înv) Năvălire. 2 (Pop) Zăpușeală. 3 (Reg) Transpirație. 4 (Reg) Astm.

NĂBUȘEALĂ s. f. Căldură mare, atmosferă sufocantă; zăduf, arșiță, dogoare, zăpușeală. Să pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușeală cumplită. RETEGANUL, P. I 22.

năbușeală f. 1. greutate de a respira; 2. aer năbușitor.

năbușeálă V. înăbușeală.

năbuhală sf vz năbușeală

înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.

năbușeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli

năbușeală (pop.) s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli

năbușeală s. f., g.-d. art. năbușelii; pl. năbușeli

năbușeală

NĂBUȘEALĂ s. v. caniculă.

NĂBUȘEALĂ s. v. apă, cotropire, invadare, invazie, încălcare, înnădușeală, nădușeală, năpădire, sudoare, transpirație.

năbușeală s. v. APĂ. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNNĂDUȘEALĂ. NĂDUȘEALĂ. NĂPĂDIRE. SUDOARE. TRANSPIRAȚIE.

NĂBUȘEALĂ s. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) propeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

NĂBUȘEALĂ s.f. (Mold.) Invazie. Împărații pe marginile Dunării... făcînd cetăți și orașe, năbușealele varvarilor opria. CANTEMIR, HR. Etimologie: năbuși + suf. -eală. Vezi și năbuși. Cf. s t r o p ș i t u r ă (2).

NĂBUȘEALĂ s. f. 1. (Învechit) Faptul de a năbuși (1); năvălire (1), invazie, cotropire. Mai de demult... împărații pe marginile Dunării... făcînd cetăți și orașe, năbușealele varvarilor opria. cantemir, hr. 154. 2. Căldură mare, aer înnăbușitor (din cauza temperaturii ridicate); zăpușeală, zăduf, nădușeală (2), (popular) năduf (2). Pe năbușala asta te bolnăvești chiar din senin. d. zamfirescu, v. ț. 15, cf. h xviii 18. Se pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușală cumplită. reteganul, p. i, 22, cf. alr sn v h 1 502, Mat. dialect, i, 213, 232. 3. (Regional) Sudoare, nădușeală (1). În Muntenia se întrebuințează mai mult termenul năduș(e)ală, mai rar înnădușală, năbușeală. CANDREA, f. 19, cf. ALRM i/I h 9. 4. (Regional) Astmă, alrm i/i h 159. – pl.: năbușeli. – Și: (regional) năbuhală s. f. Mat. dialect, i, 213. – Năbuși + suf. -eală.