OARECEVA pron. nehot. (Înv. și reg.) Ceva, oarece. – Oare + ceva.

oareceva pnh [At: CORESI, EV. 389 / V: (reg) ~te / A și: oareceva, oareceva / E: oare¹ + ceva] 1-2 (Îrg) Ceva.

OARECEVA pron. nehot. (Înv. și reg.) Ceva, oarece. – Oare + ceva.

oarecevate pnh vz oareceva

oareceva (ceva) (înv., reg.) pr. invar. (Pățise ~.)

oareceva (ceva) (înv., reg.) pr. invar.

oareceva pr. invar.

*oare ceva adv. + pr. ( ~ de aici l-ar interesa?)

OARECEVA pron. v. ceva.

oareceva pron. v. CEVA.

OARECEVA pron. nehot. (Învechit și regional) Un lucru oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva. Iară de iaste amu omul desfîrșit mai vîrtos de toate făpturile... are și oareceva și mai ales. coresi, ev. 389. Și poate îți voi spune și eu oareceva. beniuc, c. p. 35. O pățit oareceva. alr i 154/61. – Accentuat și: oareceva (alr i 287/305, 308, alr ii 2463/250, ib. 3468/157), oareceva (alr i 312/269, alr ii 2461/349, ib. 2463/349, ib. 3103/284, ib. 4217/349). – Și: (regional) oarecevate pron. nehot. alr i 364/315. – Oare¹ + ceva.