OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișel, -ea, -ică adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.

ocheșel, ~ea [At: F (1874), 101 / V: (reg) ~hișel / Pl: ~ei, ~ele / E: oacheș + -el, -ea] 1-10 a (Șhp) Oacheș (1-4, 18). 11 sfa (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 sfa Melodie după care se execută acest dans. 13 sf (Bot; reg; lpl) Crăiță (Tagetes erecta). 14 sf (Bot; reg; lpl) Surguci (Delphinium Ajacis).

OCHEȘEL (f. -șea, -șică) I. adj. dim. OACHEȘ: o ocheșică destul de frumoasă și durdulie (DLVR.). II. OCHEȘICĂ sf. 1 🐑 Nume dat unei oi oacheșe ¶ 2 pl. OCHEȘELE 🌿 👉 VÎZDOAGĂ.

OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. ♦ (Substantivat, f. pl.; Bot.) Crăiță. [Var.: ochișel, -ea, -ică adj.] – Oacheș + suf. -el, -ea, -ică.

OCHEȘEL, -EA, -ICĂ, ocheșei, -ele, adj. Diminutiv al lui oacheș. 1. v. oacheș (1). Nimeni nu putea, Făr’d-un Ciupăgel, La chip ocheșei. TEODORESCU, P. P. 500. Dorul nalbei tare strică Pe mîndruța ocheșică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 89. 2. v. oacheș (2). ◊ (Substantivat) Măi băiete, ia-ți tu ocheșica ta și hai cu noi. Copilul să-nvoi; luă oița cea oacheșă și merse cu cei doi moșnegi. RETEGANUL, P. III 56. – Variantă: ochișel, -ea (ALECSANDRI, P. P. 388, ȘEZ. III 242, TEODORESCU, P. P. 146) adj.

ochișel, ~ea, ~ică sf, a vz ocheșel

OCHIȘELE sf. pl. 🌿 = VÎZDOAGĂ1: Vin'la noi la sărbători, Să-ți dea doica două flori, Bosioc și ~ (NOV.) [👉 OCHEȘEL].

OCHIȘEL, -EA adj. v. ocheșel.

!ocheșel (rar) adj. m., pl. ocheșei; f. ocheșică, pl. ocheșele

ocheșel (rar) adj. m., pl. ocheșei; f. ocheșea/ocheșică, pl. ocheșele

ocheșel adj. m., pl. ocheșei; f. sg. ocheșea/ ocheșică, pl. ocheșele

ocheșel, -șică; -șei, -șele.

ocheșei s. pl. v. SURGUCI.

OCHEȘEL, -EA, -ICĂ adj., s. f. I. adj. Diminutiv hipocoristic al lui oacheș. 1. cf. oacheș (I 1). Dar eu țîe că ți-oi da: Cinci sute de miorele, Toate mîndre ochișele. f (1874), 101. Le-oi da mii de miorele Cîte de-on ochi ochișele. șez. ii, 5. Oi ocheșăle, Cu lîna cănită, Într-aur poleită. Mat. folk. 525, cf. graiul, i, 451. Dar Costa că mi-a avut Pe-a meoară ocheșică Cu coarnele-mbelciurate. dr. v, 529. ◊ (Substantivat) Ŝeli ocheșăli Cu lăcrăńi di ẑăli. diaconu, vr. 10. Măi băiete, ia-ți tu ochieșica ta și hai cu noi. reteganul, p. iii, 56. 2. cf. oacheș (I 3). cf. POLIZU, LM, ddrf, babcianu. Să facă săceri mici... Pentru fete tinerele Și neveste ochișele. alecsandri, p. p. 388. Nimeni nu putea Făr’d-un Ciupăgel, La chip ocheșel. teodorescu, p. p. 500. Dorul naibei tare strică Pe mîndruța ocheșică. jarnik-bîrseanu, d. 89. Să-mi dăruiască o copilă tinerică, Frumușică, Ochișică. marian, nu. 402. Am un drăguț ochișel Și-oi rămîne fără el. reteganul, tr. 105. Cîte fete-s ochișele, Toate-s drăguțele mele. doine, 239. Floricică floricea, Mîndra neichii-i ochișa. hodoș, p. p. 33. S-o strîns nepoți și nepoțele Cu copile frumușele Și neveste ochișele. șez. iii, 242. Mie-acela mi-o fost drag, Care-o fost roșu și alb. Și la ochi cam ochieșăl Și la păr cîrligățel. bîrlea, c. p. 24. ◊ (Substantivat) D-ra Mimi, o ocheșică destul de frumoasă. delavrancea, s. 141. Vai, rumenito și ocheșico, cum se poate să nu știi povestea cățelușei mele? sadoveanu, d. p. 76. Frunzuliță rară-n peri, Ochișîcă, unde meri? mîndrescu,l. p. 90. De-i lua vro ochișea, Să nu ai parte de ea. hodoș, c. 72. II. s. f. (Regional) 1. (art.; în forma ocheșica) Numele unui dans popular. varone, d. 120. 2. (La pl.) Numele a două plante erbacee ornamentale: a) crăiță (Tagetes erecta). cf. ddrf, brandza, fl. 272, barcianu, grecescu, FL. 303, RULET. GRĂD. BOT. v, 69, BUJOREAN, B. L. 386; b) surguci (Delphinium Ajacis). bulet. grăd. Bot. v, 58. În locul tufelor de busuioc și de ocheșele, crescuseră mărăcini și lobodă. contemporanul, v, 105. Mormintele se prefac într-un fel de straturi... pe cari se seamănă apoi toi felul de flori de grădină, precum: busuioc, ...ochișele. marian, î. 336. Mă așteptam să aflu răzoare cu ochișele, busuioc... și alte flori țărănești. comșa, n. z. 13, cf. h i 19, x 420, 476. Sămăna-voi ochișele, Că mă lași cu mare jele. doine, 205. Frunză verde ochișele, Mă apucă dor și jele. hodoș, p. p. 82. – pl.: ocheșei, -ele. – Și: (cu schimbare de sufix) ocheșică adj., s. f.; ochișel, -ea, -ică adj. – Oacheș + suf. -el, -ea. – Ocheșică: cu schimbare de sufix.