ODĂJDII s. f. pl. Veșminte purtate de preoți în timpul oficierii slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

odăjdii sfp [At: (a. 1652) MAG. IST. I, 128/12 / V: (înv) odajdă, odașdie, ~ie, odejdie, odej~ / E: slv одєжда] 1 Veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne. 2 (Reg; îe) A-și da ~ile A-și da sufletul Si: a muri.

ODĂJDII s. f. pl. Veșminte bisericești pe care le îmbracă preoții la oficierea slujbei religioase sau în împrejurări solemne. – Din sl. odežda.

ODĂJDII s. f. pl. Veșminte bisericești (pe care le îmbracă preoții în timpul slujbelor religioase sau în împrejurări solemne). Oamenii se adunară în grabă și aflară pe părinte în odăjdii, slujind. SADOVEANU, O. VII 113. Fu întîmpinat de toți episcopii... îmbrăcați în odăjdiile lor. ISPIRESCU, M. V. 42. Mănăstirea Bistrița... e una din mănăstirile care au păstrat... odăjdii preoțești, manuscripte, cărți tipărite și alte rămășițe vechi. ODOBESCU, S. I 334.

ODĂJDII f. la pl. Veșminte pe care le îmbracă preoții în timpul slujbei. /<sl. odežda

odăjdii f. pl. veșminte cu cari slujesc preoții. [Slav. ODEJDA, mantie].

odăjdiĭ f. pl. (vechĭ și odejdiĭ, d. vsl. odežda, manta, odĭeti-odĭeždon, a acoperi, îmbrăca, d. dieti, a face, a pune; odežda, patrahir. V. ogheal și nădăĭesc). Veșminte, haĭnele preuțeștĭ de ceremonie cînd se oficiază.

odajdă sf vz odăjdii

odajdii sfp vz odăjdii

odașdie sf vz odăjdii

odăjdie sf vz odăjdii

odejdie sf vz odăjdii

odejdii sfp vz odăjdii

odăjdii s. f. pl., art. odăjdiile (desp. -di-i-)

odăjdii s. f. pl., art. odăjdiile (-di-i-)

odăjdii s. f. pl.

odăjdii pl.

ODĂJDII s. pl. (BIS.) veșminte (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~.)

ODĂJDII s. pl. (BIS.) veșminte (pl.), (înv.) ornate (pl.). (Preotul s-a îmbrăcat în ~.)

odajdie (-ăjdii), s. f. – Podoabe liturgice. Sl. odežda „mantie”, din odejati „a se îmbrăca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224).

odăjdii, s.f., pl. – (bis.) Veșminte bisericești folosite de preoți în timpul slujbelor religioase: „Au făcut din șalul tătăresc odăjdii și slujește popa-n ele numai la Paști și la Crăciun” (Bilțiu-Dăncuș, 2007: 157). – Din sl. odežda „manta” (Scriban, DEX, MDA).

odăjdii s. f. pl. Veșminte bisericești pe care le poartă arhiereii, preoții și diaconii la oficierea slujbelor religioase sau în împrejurări deosebite. ◊ Expr. (Reg.) A-și da odăjdiile = a-și da sufletul, a muri, – Din sl. odežda.

odăjdii s. f. pl. (iron.) uniformă militară.