OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.

ogorî [At: KLEIN, D. 390 / V: (reg) ogărî, ~ri, (rar) ~ra / Pzi: ~răsc / E: ogor] 1 vt (Îrg) A desțeleni. 2 vt(a) (Reg) A pregăti pentru cultivare, făcând prima sau a doua arătură Si: a ara. 3 vt (Reg) A prăși prima sau a doua oară porumbul. 4 vt (Reg) A săpa straturi de legume.

OGORÎ (-orăsc) vb. tr. 🚜 A ara adînc ogorul; a mai ara odată pămîntul arat; a prăși a doua oară.

OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un ogor sau un teren agricol pentru cultivare; spec. a ara (adânc). – Din ogor.

OGORÎ, ogorăsc, vb. IV. Tranz. A pregăti un teren agricol pentru cultivare, p face un ogor; a ara adînc. Ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. REBREANU, I. 92. Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. SANDU-ALDEA, U. P. 7.

A OGORÎ, ogorăsc tranz. (terenuri, suprafețe cultivabile) 1) A lăsa nelucrat pentru un anumit timp (cu scopul de a fertiliza). 2) A ara adânc, prefăcând în ogor (după ce o perioadă de timp a fost folosit ca pășune). /Din ogor

ogărî² v vz ogorî

ogora v vz ogorî

ogori v vz ogorî

ogorésc, a -í și -răsc, a -rî v. tr. (vsl. o-gorĭeti, a arde [pin prejur], u-gorĭeti, a te arde, gorĭeti, a arde. V. ogor). Întorc ogoru; îl ar a doua oară după seceriș transversal cu întîĭa arătură ca să-l bată soarele, ploaĭa și zăpada pînă’n primăvară: ĭeși cu plugu să-și ogorască o porumbiște pe care, la primăvară, socotea s’o semene cu grîŭ (Rebr. 104), ogorît (104), să ogorească (105).

ogorî (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, 3 sg. ogorăște, imperf. 1 ogoram; conj. prez. 1 sg. să ogorăsc, 3 să ogorască

ogorî (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogora, perf. s. 3 sg. ogorî, 3 pl. ogorâră; conj. prez. 3 să ogorască; ger. ogorând; part. ogorât

ogorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogorăsc, imperf. 3 sg. ogora; conj. prez. 3 sg. și pl. ogorască

OGORÎ vb. v. desfunda, desțeleni.

ogorî vb. v. DESFUNDA. DESȚELENI.

ogorî, ogorăsc, vb. IV (pop.) 1. a ara (prima sau a doua oară, pentru o cultură nouă), a face ogor. 2. a prăși, a săpa straturi de legume.

ogorî, v.t. (reg.; înv.) 1. A sparge pământul lăsat mai mulți ani nelucrat; a desțeleni. 2. A săpa: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco, 1990: 350). ■ Exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR, 1956: 100). – Din ogor (DEX, MDA).

ogorî, vb. tranz. – (reg.; înv.) A ara, a săpa, a prăși: „ogorâm mălaiu” = „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco, 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR, 1956: 100). – Din ogor (DEX, MDA).

ogorî, vb. tranz. – A săpa porumbul, cu sensul de a prăși: „ogorâm mălaiu”, „săpăm mălaiu dintâie”: „Eu îs fecior de român / Și la sapă și la fân; / La fân și la ogorât / Și la fete de ibdit” (Ștețco 1990: 350; Borșa). Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Vișeu-Moisei-Borșa (ALR 1956: 100). – Din ogor (< srb. ugar).

OGORÎ vb. IV. tranz. 1. (Învechit și regional) A desțeleni. cf. klein, d. 390, lb, POLIZU, DDRF, BARCIANU, TDRG, GR. S. v, 122, alr i 915/103, 116, 136, a i 17. (În context figurat) Eu vă dau numai o țarină... cu totul neroditoare; și de la dumneavostră [învățătorii] se cere a o ogorî, a o ara, și a umplea de sămănături. gorjan, h. ii, 68/6. 2. (Folosit și absol.) A pregăti pentru cultivare, făcînd prima (sau a doua) arătură; a ara (adînc). Pămînturile, după ce s-au cărat gunoiul, cît mai curînd trebuie ogorîte. economia, 27/21, cf. lb, șĂiNEANu, alexi, w. Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. sandu-aldea, u. p. 7. Într-o dimineață mohorîtă ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. rebreanu, i. 92. Economul ogorește (ară prima dată), h xvii 349. [La cătănie] n-oi învăța-a ogorî, Făr-oameni a omorî. bud, p. p. 42. Eu plecai la ogărît, Ogărîi trei, patru zile, Trimise vorbă după mine. l. costin, gr. băn. 149, cf. alr i 1 229/880, alr ii 5 097/182, 325, 886, alrm sn i h 22, a ii 12, iii 4. ◊ RefI. pas. Întru unele părți acelea se numesc ogoare, care într-un an se seamănă, într-altul se ogoresc. economia, 19/7. 3. (Regional) A prăși (o dată sau de două ori) porumbul (Borșa – Vișeul de Sus). cf. alr ii 5 130/362, alr sn i h 101/362, alrm sn i h 69/362. 4. (Regional) A săpa straturi de legume. cf. CIAUȘANU, GL. – prez. ind.: ogorăsc. – Și: (regional) ogori, ogărî vb. IV; (rar) ogora (a i 31, prez. ind. ogorez ib.) vb. I. – v. ogor.