21 de definiții pentru onorariu (s.n.)
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONORARIU, onorarii, s. n. Sumă de bani dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorar s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
onorariu2 a vz onorar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
onorariu1 sn [At: NEGULICI / V: onorar / E: fr honoraire, lat honorarium] Plată acordată unei persoane, de obicei unui intelectual liber profesionist, pentru un serviciu prestat în sfera preocupărilor sale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORARIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. [Var.: onorar s. n.] – Din fr. honoraire, lat. honorarium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ONORARIU, onorarii, s. n. Plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiune liberă intelectuală (avocat, medic etc.). La plecare, nu vru să primească onorariul. C. PETRESCU, Î. II 244. Deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. REBREANU, R. II 47. – Variantă: onorar s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONORARIU s.n. Sumă oferită pentru un serviciu prestat de o persoană cu profesiunea liberă (avocat, medic etc.). // adj. V. onorar. [Pron. -riu, var. onorar s.n. / cf. fr. honoraires, lat. honorarium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORARIU s. n. plată, retribuție pentru un serviciu prestat de o persoană cu o anumită profesiune (avocat, medic etc.). (< fr. honoraires, lat. honorarium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ONORARIU ~i n. Retribuție pentru o muncă intelectuală (efectuată, mai ales, în afara muncii de bază). [Sil. -riu] /<fr. honoraire, lat. honorarium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ONORAR2 s. n. v. onorariu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORAR2 s. n. v. onorariu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
onorar1 sn vz onorariu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ONORAR1 s. n. v. onorariu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ONORAR, -Ă adj. (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // s.n. V. onorariu. [Var. onorariu, -ie adj. / cf. fr. honoraire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
onorar a. 1. care conservă titlul și prerogativele onorifice ale unei funcțiuni, ce a încetat a o exercita: profesor onorar; 2. care poartă un titlu onorific fără funcțiune: membru onorar al unei societăți. ║ n. retribuțiunea profesiunilor liberale: onorarul unui medic, advocat, profesor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) onorár n., pl. e, și (rar) -áriŭ n. (lat. honorarium). Remunerațiune acordată unuĭ medic, unuĭ avocat, unuĭ profesor particular saŭ altora care exercită profesiunĭ libere. V. apuntament, leafă, salar, simbrie, cinste.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
onorariu (retribuție) [riu pron. rĭu] s. n., art. onorariul; pl. onorarii, art. onorariile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
onorariu (retribuție) [riu pron. rĭu] s. n., art. onorariul; pl. onorarii, art. onorariile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
onorariu (retribuție) s. n. [-riu pron. -rĭu], art. onorariul; pl. onorarii, art. onorariile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
onorariu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
onorariu, -rii sb. (salar).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
onorar (= onorariu) s. n., pl. onorarii
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
onorariu, onorarii s. n. (intl.) pradă, rezultatul unei infracțiuni.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: onorarĭu
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N27) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
onorariu, onorariisubstantiv neutru
- 1. Sumă de bani dată unui intelectual (avocat, medic etc. liber-profesionist) pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale. DEX '09 DLRLC DN
- La plecare, nu vru să primească onorariul. C. PETRESCU, Î. II 244. DLRLC
- Deocamdată nici onorariul pentru procesul divorțului nu i l-a achitat. REBREANU, R. II 47. DLRLC
-
etimologie:
- honoraire DEX '09 DEX '98 DN
- honorarium DEX '09 DEX '98 DN