patronaj sn [At: BĂLCESCU, M. V. 23 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr patronage] 1 Ocrotire. 2 Conducere. 3 Asociație, societate de binefacere. 4 Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă pe care o desfășoară societățile de binefacere.

PATRONAJ, patronaje, s. n. Protecție, ocrotire. (Atestat în forma patronagiu) Puternicul patronagiu acordat poporului de jos contra claselor de sus avea, în ideea lui Ion-vodă, precum lesne ne-am putut convinge, mai cu deosebire o țintă financiară. HASDEU, I. V. 45. *Expr. Sub patronajul cuiva = sub oblăduirea, cu sprijinul cuiva. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășurau societățile de binefacere în regimul burghezo-moșieresc. – Variantă: (învechit) patronagiu, patronagii, s. n.

PATRONAJ s.n. Ocrotire, sprijinire, protecție. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, dusă de societățile de binefacere. [Var. patronagiu s.n. / < fr. patronage].

PATRONAJ s. n. ocrotire, protecție; sprijin, egidă. ◊ (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă. (< fr. patronage)

PATRONAJ ~e n. 1) Ajutor acordat cuiva de o persoană influentă; protecție. 2) (în unele țări) Societate de binefacere. /<fr. patronage

patronaj n. 1. protecțiune acordată de un om bogat sau puternic; 2. fig. protecțiune în genere (= fr. patronage).

patronagiu sn vz patronaj

PATRONAGIU s.n. v. patronaj.

*patronágiŭ și -áj n., pl. e (fr. patronage, d. patron). Protecțiune din partea unuĭ om bogat orĭ influent. Protecțiune în general.

patronaj (desp. pa-tro-) s. n., pl. patronaje

patronaj (pa-tro-) s. n., pl. patronaje

patronaj s. n. (sil. -tro-), pl. patronaje

patronaj

patronaj, -je.

PATRONAJ s. 1. v. ajutor. 2. v. egidă.

PATRONAJ s. 1. ajutor, ocrotire, protecție, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Azilul se bucura de ~ unei societăți filantropice.) 2. egidă, oblăduire, ocrotire, protecție, sprijin. (Asociația se bucură de înaltul ~ al...)