7 definiții pentru pendeleu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pendeleu sn [At: CANDREA, Ț. O. 7 / V: pin~, pindil~, pintil~ / Pl: ~ee / E: mg pendely] (Trs; Mar) Fustă din pânză albă pe care o poartă pe sub fotă femeile de la țară Si: poală.

pindeleu sn vz pendeleu

pindileu sn vz pendeleu

pintileu sn vz pendeleu

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pendeleu, pendelee, s.n. (reg.) fustă din pânză albă, purtată de țărănci pe dedesubt; poală.

pendeleu, s.n. – v. pindileu („fustă”).

pindileu, (pendeleu), s.n. – (reg.) Fustă de pânză albă, țesută din cânepă, cu dantelă în partea inferioară, purtată pe sub „fusta înflorată” și zadie. (Trans., Maram.). – Din magh. pendely „cămașă lungă” (MDA).

Intrare: pendeleu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pendeleu
  • pendeleul
  • pendeleu‑
plural
  • pendelee
  • pendeleele
genitiv-dativ singular
  • pendeleu
  • pendeleului
plural
  • pendelee
  • pendeleelor
vocativ singular
plural
pindeleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pindileu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pintileu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)