O definiție pentru pentandru
Jargon
PENT-, v. PENTA-. □ ~acant (v. -acant), adj., care are cinci spini; ~adelf (v. -adelf), adj., (despre flori) care prezintă cinci carpele libere sau cinci pistile; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) care are cinci stamine; ~arh (v. -arh), adj., (despre un ciclu central) format din cinci fascicule lemnoase și cinci liberiene; ~arhie (v. -arhie1), s. f., guvernămînt al unui grup de cinci inși; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu cinci electrozi.
 Intrare: pentandru 
  pentandru adjectiv 
 |    adjectiv (A96)    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
 * forme elidate și forme verbale lungi –  (arată)  
  Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.    
  arată: 
   pentandru, pentandrăadjectiv  
 -  1. (Despre androceu) Care are cinci stamine. DETS
 
etimologie:
-  pent- + -andru dexonline
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.