PISĂGEALĂ, pisăgeli, s. f. (Rar) Faptul de a pisăgi. ♦ Fig. Bătaie zdravănă. ♦ Fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦ Fig. Toceală, buchiseală. – Pisăgi + suf. -eală.

pisăgeală sf [At: CARAGIALE, O. I, 135 / V: (rar) ~sog~ / Pl: ~eli / E: pisăgi + -eală] 1-7 Pisare (1-2, 5-8). 8 (Pop; fig) Extenuare. 9 (Fig) Învățare prin repetări insistente Si: toceală.

PISĂGEALĂ, pisăgeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisăgi. ♦ Fig. Bătaie zdravănă. ♦ Fig. Cicăleală, sâcâială, pisălogeală. ♦ Fig. Toceală, buchiseală. – Pisăgi + suf. -eală.

PISĂGEALĂ s. f. (Familiar) Acțiunea de a pisăgi. 1. Bătaie, chelfăneală zdravănă. Deunăzi, după atîta pisăgeală, se culcase fără să se plîngă și dormise ca o buturugă. CARAGIALE, la TDRG. 2. Fig. Cicăleală, sîcîială, pisălogeală.

PISĂGEALĂ ~eli f. fam. 1) v. A PISĂGI. 2) Bătaie cu pumnii pe înfundate; buchiseală. /a pisăgi + suf. ~eală

pisăgeală f. fam. bătaie strașnică.

pisăgeálă f., pl. elĭ. Vest. Acțiunea de a pisăgi. – În est chisoleală.

pisogeală sf vz pisăgeală

pisăgeală (rar) s. f., g.-d. art. pisăgelii; pl. pisăgeli

pisăgeală (rar) s. f., g.-d. art. pisăgelii; pl. pisăgeli

pisăgeală s. f., g.-d. art. pisăgelii; pl. pisăgeli

pisăgeală, -geli.