opțiuni
  • info

17 definiții pentru pițigăia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȚIGĂIA, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăi vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).

PIȚIGĂIA, pițigăiez, vb. I. Tranz. A-și subția, a-și ascuți vocea. ♦ Refl. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. [Pr.: -gă-ia. – Var.: pițigăi vb. IV] – Din pițigăiat (derivat regresiv).

pițigăia [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 198 / V: (rar; cscj) ~ăi / Pzi: ~iez / E: drr pițigăiat] 1 vt (C. i. vocea, glasul etc.) A face să devină mai subțire, mai ascuțit, mai strident Si: (reg) a pițigărni. 2 vr (Rar) A vorbi cu glas subțire.

PIȚIGĂIA, pițigăiesc, vb. I. Tranz. (Cu privire la voce) A face să devină subțire, cu timbrul înalt; a subția, a ascuți. Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG.

A PIȚIGĂIA ~iez tranz. (vocea) A face să fie mai ascuțit; a subția. /Din pițigăit

A SE PIȚIGĂIA mă ~iez intranz. A vorbi cu glas subțire, ascuțit. /Din pițigăit

PIȚIGĂI vb. IV v. pițigăia.

PIȚIGĂI vb. IV v. pițigăia.

pițigăi1 ssp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg) Cimitir. corectat(ă)

pițigăi2 v vz pițigăia

pițigăĭéz v. tr. (d. pițigăĭat, pițigoĭ). Iron. Fac ca pițigoĭu, vorbind de voce: oratoru, pițigăindu-șĭ vocea, începu a declama contra cĭocoilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 1 sg. să pițigăiez, 3 să pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăia (a ~) vb., ind. prez. 3 pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 să pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăia vb., ind. prez. 1 sg. pițigăiez, 3 sg. și pl. pițigăiază, 1 pl. pițigăiem; conj. prez. 3 sg. și pl. pițigăieze; ger. pițigăind

pițigăez, -ăiază 3, -ăeze 3 conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIȚIGĂIA vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)

PIȚIGĂIA vb. a ascuți, a subția, (reg.) a pițigărni. (Își ~ glasul.)

PIȚIGĂI s. pl. v. cimitir.

pițigăi s. pl. v. CIMITIR.

Intrare: pițigăia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițigăia
  • pițigăiere
  • pițigăiat
  • pițigăiatu‑
  • pițigăind
  • pițigăindu‑
 singular plural
  • pițigăiază
  • pițigăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițigăiez
 (să)
  • pițigăiez
  • pițigăiam
  • pițigăiai
  • pițigăiasem
a II-a (tu)
  • pițigăiezi
 (să)
  • pițigăiezi
  • pițigăiai
  • pițigăiași
  • pițigăiaseși
a III-a (el, ea)
  • pițigăiază
 (să)
  • pițigăieze
  • pițigăia
  • pițigăie
  • pițigăiase
plural I (noi)
  • pițigăiem
 (să)
  • pițigăiem
  • pițigăiam
  • pițigăiarăm
  • pițigăiaserăm
  • pițigăiasem
a II-a (voi)
  • pițigăiați
 (să)
  • pițigăiați
  • pițigăiați
  • pițigăiarăți
  • pițigăiaserăți
  • pițigăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pițigăiază
 (să)
  • pițigăieze
  • pițigăiau
  • pițigăiară
  • pițigăiaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pițigăi
  • pițigăire
  • pițigăit
  • pițigăitu‑
  • pițigăind
  • pițigăindu‑
 singular plural
  • pițigăiește
  • pițigăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pițigăiesc
 (să)
  • pițigăiesc
  • pițigăiam
  • pițigăii
  • pițigăisem
a II-a (tu)
  • pițigăiești
 (să)
  • pițigăiești
  • pițigăiai
  • pițigăiși
  • pițigăiseși
a III-a (el, ea)
  • pițigăiește
 (să)
  • pițigăiască
  • pițigăia
  • pițigăi
  • pițigăise
plural I (noi)
  • pițigăim
 (să)
  • pițigăim
  • pițigăiam
  • pițigăirăm
  • pițigăiserăm
  • pițigăisem
a II-a (voi)
  • pițigăiți
 (să)
  • pițigăiți
  • pițigăiați
  • pițigăirăți
  • pițigăiserăți
  • pițigăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pițigăiesc
 (să)
  • pițigăiască
  • pițigăiau
  • pițigăiră
  • pițigăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pițigăia, pițigăiezverb

  • 1. A-și subția, a-și ascuți vocea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ascuți subția
    • format_quote Și-și făcea ochii dulci și-și pițigăia glasul și se mlădia ca o pisică. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A vorbi cu glas subțire, ascuțit. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.