PLEVUȘCĂ, plevuști, s. f. 1. Peștișor de baltă din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat peștilor mărunți de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate. [Pl. și: plevuște] – Pleavă + suf. -ușcă.

plevușcă¹ sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) plăv~ / Pl: ~ște, ~ști / E: pleavă + -ușcă] 1 Specie de pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului Si: (rar) plevuică (1), (reg) chișoarcă, fâță, pleavă (13), sârmă, sârmuliță (Leucaspius delineatus). 2 (Îc) ~-de-baltă Pește mic, cu corpul foarte subțiat spre coadă, având pe burtă și de-a lungul șirii spinării spini puternici cu care se apără de peștii mai mari (Gasterosteus platygaster). 3 (Pgn; csc) Puieți și pești mărunți de orice specie Si: albitură, caracudă, mărunțiș, (rar) plevuică (2), (reg) pleviță² (3). 4 (Fig; csc) Grup de oameni fără importanță. 5 (Reg) Plevură.

PLEVUȘCĂ, plevuști, s. f. 1. Peștișor de baltă din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi mărunți, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbenă-verzuie și cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat peștilor mărunți de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate. – Pleavă + suf. -ușcă.

PLEVUȘCĂ, plevuști și plevuște, s. f. (De obicei cu sens colectiv) 1. Nume dat peștilor mărunți de orice specie sau speciilor care nu ating dimensiuni mari. Compus: plevușcă-de-baltă = peștișor foarte mic, cu trupul subțiat către coadă, avînd de-a lungul șirei spinării și pe burtă niște spini cu care se apără de peștii mai mari. 2. Fig. Grup de oameni de puțină însemnătate, obscur, mărunt. Bietul Aghiuță! știa el de ce sta pitit pîntre plevușcă, măcar că era un drac și jumătate: bănuise ce-l aștepta. CARAGIALE, O. III 28.

PLEVUȘCĂ ~ti și ~te f. 1) Pește dulcicol de talie mică, cu corpul alungit, acoperit cu solzi mărunți, având o dungă albastră-închisă pe părțile laterale. ◊ ~-de-baltă pește dulcicol de talie mică, cu corpul plat, având pe spinare și pe abdomen spini protectori. 2) Orice pește mărunt. 3) fig. Grup de persoane de mică importanță. [G.-D. plevuștii; Pl. și plevuște] /pleavă + suf. ~ușcă

plevușcă f. 1. peștișor mărunt; 2. fig. om obscur: plevușcă ridicată dintre negustorime. [Lit. pleavă de pește].

plevúșcă f. col. (poate dim. d. pleavă, dar maĭ probabil var. din pléviță 1). Un peștișor verzuĭ (leucaspius delineatus). Pleviță, albitură, pește mărunt: bĭata plevușcă adunată acolo = în vîrșă (Chir. VR. 8, 7-8, 51). Fig. Prostime, plebe, lume maĭ de jos; stătea pitit pintre plevușcă (Car. VR. 1909, 11, 209). V. chisagă și fîță.

plăvușcă sf vz plevușcă¹

plevușcă s. f., g.-d. art. plevuștii; pl. plevuști

!plevușcă s. f., g.-d. art. plevuștii; pl. plevuști

plevușcă s. f., g.-d. art. plevuștii/plevuștei; pl. plevuști/plevuște

PLEVUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Leucaspius delineatus) fufă, (rar) plevuică, (reg.) chișoarcă, fâță, pleavă, sârmă, sârmuliță. 2. v. albitură.

PLEVUȘCĂ s. (IHT.) 1. (Leucaspius delineatus) fufă, (rar) plevuică, (reg.) chișoarcă, fîță, pleavă, sîrmă, sîrmuliță. 2. albitură, baboiaș, caracudă, mărunțiș, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviță. (~ se numește orice pește mărunt.)

plevușcă, plevuști s. f. om de rând, om neînsemnat / mărunt