pocănaie sf [At: BREBENEL, GR. P. / P: ~na-ie / Pl: ~năi / E: pocăni] (Trs) 1 Mică farfurioară de lut, de mărimea unei cești, pe care o pregătesc copiii pentru jocul de-a pocănaia. 2 (Îcs) De-a ~ia Joc în care mai mulți copii fac din lut moale, o pocănaie (1), o țin în palmă și după ce îi spun, în cor, un descântec, o trântesc de o lespede pentru ca, după sunetul scos și felul în care plesnește, să se aleagă cel mai meșter dintre ei.

pocănaie, pocănăi, s.f. (reg.) 1. mică farfurioară de lut, de mărimea unei cești, pregătită de copii pentru jocul de-a pocănaia. 2. (în expr.) de-a pocănaia = joc de copii.