PRECARIA s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu, în Apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.

precaria sf [At: DER / P: ~ri-a / E: lat precaria] (În Antichitate și în Evul Mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar.

PRECARIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Pr.: -ri-a] – Din lat. precaria.

PRECARIA s.f. (În antichitate și evul mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pămînt primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Cf. it., lat. precaria].

PRECARIA s. f. (ant. și evul mediu) drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. (< lat. precaria)

precaria s. f. (sil. -ri-a)

PRECÁRIA (cuv. lat.) s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu timpuriu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. ◊ P. data = formă de aservire constând în obținerea de la stăpânul feudal a unui lot de pământ în folosință de către țăranii lipsiți de pământ, pentru care aceștia plăteau rentă. ◊ P. oblata = formă de aservire prin care țăranul ceda lotul său stăpânului feudal, pentru a-și asigura protecția, primind de la acesta un lot în folosință pe viață.