6 definiții pentru prodigiu
Explicative DEX
prodigiu sn [At: NEGULICI / Pl: ~gii / E: fr prodige, lat prodigium] (Îdt) 1 Lucru, fapt ieșit cu totul din comun. 2 Epitet pentru o persoană cu calități ieșite cu totul din comun.
PRODIGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
PRODIGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
prodigiu n. 1. minune; 2. fig. persoană extraordinară prin știință, prin meritul ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
*prodígiŭ n. (lat. prodigium). Miracul, minune. Fig. Persoană extraordinară pin calitățile eĭ: acest muzicant e un prodigiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
prodigiu s. n., pl. prodigii
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv neutru (N54)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  prodigiu, prodigiisubstantiv neutru  
 -  2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. DN
 
etimologie:
-  prodigium DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.