pupăza [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~zi (cscj), pupeza / Pzi: ~zez / E: pupăză] 1 vi (Reg; îf pupăzi) A pălăvrăgi. 2 vr (Mun) A se îmbăta. 3 vr (Reg) A sta ridicat. 4 vr (Reg) A se împopoțona. 5 vt (Reg; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A scurta prea mult. 6 vr (Reg: d. vedere) A slăbi. 7 vr (Olt) A se îngusta.

pupăzà v. a se păinjeni, a se acoperi cu un văl (vorbind de ochi): cât p’aci să-i se pupăzeze văzul POP. [Aluziune la cuibul murdar al pupăzei].

pupăzi v vz pupăza

pupeza v vz pupăza

pupezéz (mă), -ăzat v. refl. (d. pupăză, pin aluz. la penele pestrițe ale acesteĭ păsărĭ). Trans. Mă painjinesc: ochiĭ i s’aŭ pupăzat.

PUPĂZA vb. v. împăienjeni, încețosa, înnegura, păienjeni, pupăi, tulbura, voala.

pupăza vb. v. ÎMPĂIENJENI. ÎNCEȚOȘA. ÎNNEGURA. PĂIENJENI. PUPĂI. TULBURA. VOALA.

pupăza, pupăzez, vb. I (reg.) 1. (în forma: pupăzi) a flecări, a pălăvrăgi. 2. (refl.) a se îmbăta. 3. (refl.) a sta ridicat, a sta în sus; a se cocoța. 4. (refl.) a se împopoțona, a se înzorzona. 5. (despre obiecte de îmbrăcăminte) a scurta prea mult. 6. (refl.; despre vedere) a se împăienjeni, a se voala; a se slăbi. 7. (refl.) a se strâmba, a se îngusta.

pupăzi, pupăzesc, (pupăi), vb. intranz. – (reg.) A flecări, a pălăvrăgi: „Ia-ți banii și să-i folosești cu bine, dar să nu pupăzi la nimeni că unde-ai fost și ce-ai văzut” (Bilțiu, 1999: 391). – Din pupăza (< pupăză) (MDA).

pupăzi, vb. intranz. – A flecări, a pălăvrăgi: „Ia-ți banii și să-i folosești cu bine, dar să nu pupăzi la nimeni că unde-ai fost și ce-ai văzut” (Bilțiu 1999: 391). – Din pupăză.