18 definiții pentru puști
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUȘTI, puști, s. m. (Fam.) Băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar. – Cf. tc. pușt „desfrânat”.
PUȘTI, puști, s. m. (Fam.) Băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar. – Cf. tc. pușt „desfrânat”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
puști smi [At: NECULCE, L. 168 / V: (înv) pust / E: tc pușt] 1 (Înv) Tânăr corupt. 2 (Înv; spc) Tânăr care practică sodomia. 3 (Înv) Tânăr neserios. 4 Ștrengar. 5 (Pop; îf pușchi) Amant (1). 6 (Fam) Tânăr. 7 (Reg) Om scund.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUȘTI, puști, s. m. (Familiar, cu o nuanță de simpatie; și în forma pușchi) 1. Copil mai mărișor, băiețaș; ștrengar. Din felul cum v-a zis «puștilor», ați înțeles că are gînduri bune. PAS, Z. I 74. Măi pușchiule! ia să vedem ce ai făcut tu mai mult decît noi? CREANGĂ, la CADE. 2. (Învechit și popular) Iubit, ibovnic. Descuie-mi, soro, a poartă, Că mi-a venit pușchiul beat Astă-seară pe-nserat. TEODORESCU, P. P. 641. ♦ Berbant. D-apoi căpitanul! Bată-l norocu că mare nostimior mai era, pușchiu! ALECSANDRI, T. I 310. – Variantă: pușchi s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUȘTI ~ m. fam. 1) Băiat mic; băiețel; pici. 2) Copil ștrengar. /cf. turc. pușt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
puștĭ și pușchĭ m., pl. tot așa (turc. pers. pușt). Obscen. Tînăr foarte corupt. Băĭat de vre-o 14-15 anĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pust sm vz puști
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUȘCHI s. m. v. puști.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUȘCHI s. m. v. puști.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pușchiu m. craidon, ștrengar: un pușchiu ca tine ISP. auzi, pușchiul! AL. [Turc. PUȘT].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pușchĭ, V. puștĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
puști (fam.) s. m., art. puștiul; pl. puști, art. puștii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
puști (fam.) s. m., art. puștiul; pl. puști, art. puștii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
puști s. m., art. puștiul; pl. puști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pușchiu, -chi.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUȘTI s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUȘTI s. pici, prichindel, țânc, (reg.) pricolici, (fam.) zgâmboi, (fig.) năpârstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUȘTI s. pici, prichindel, țînc, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
puști s. v. BĂIEȚAȘ. BĂIEȚEL. COPILAȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
puști (puști), s. m. – 1. (Înv.) Pederast, sodomit. – 2. Tînăr, flăcău, copil. – Var. pușchi. Mr. puștu „golan”, megl. pușt. Tc. pușt „desfrînat” (Șeineanu, II, 298; Tiktin; Ronzevalle 60), cf. ngr. πούστης, alb., bg., sb. pušt (după Cihac, II, 301, rom. ar proveni din sb., căci autorul îl consideră drept cuvînt autentic sl.). Cu sens injurios s-a pierdut aproape complet în limba actuală, dar mai este evident la Alecsandri. – Der. puștan, s. m. (tînăr, copil); puștancă, s. f. (fată); puștime, s. f. (mulțime de copii); pușlău, s. m. (leneș, puturos), probabil în loc de *puștlău, cu suf. expresiv, ca în fătălău, bătălău; pușlanie, s. f. (lenevie; trîndăvie); pușlama, s. f. (leneș, puturos; golan), a cărui der. nu este clară, probabil direct dintr-un cuvînt tc. neatestat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M73) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
puști, puștisubstantiv masculin
- 1. Băiat tânăr; copil ștrengar. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Din felul cum v-a zis «puștilor», ați înțeles că are gînduri bune. PAS, Z. I 74. DLRLC
- Măi pușchiule! ia să vedem ce ai făcut tu mai mult decît noi? CREANGĂ, la CADE. DLRLC
-
-
- Descuie-mi, soro, a poartă, Că mi-a venit pușchiul beat Astă-seară pe-nserat. TEODORESCU, P. P. 641. DLRLC
- 2.1. Berbant. DLRLCsinonime: berbant
- D-apoi căpitanul! Bată-l norocu că mare nostimior mai era, pușchiu! ALECSANDRI, T. I 310.
-
-
etimologie:
- pușt „desfrânat” DEX '09 DEX '98 NODEX