opțiuni
  • info

13 definiții pentru puțintel (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUȚINTEL, -EA, -ICĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.

PUȚINTEL, -EA, -ICĂ, puțintei, -ele, adj., adv. Diminutiv al lui puțin; puținel. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel, mititel. – Puțin + [miti]tel.

puțintel, ~ea [At: PRAV. 159 / V: (înv) ~țăn[1], (reg) ~țun~ / Pl: ~ei, ~e / E: puțin + -el] 1-12 a (Șhp) (Cam) puțin (1-2, 20, 22-23, 27) Si: (îvp) puținel (1-12). 13-20 av (Șhp) (Cam) puțin (13-14, 25, 29) Si: (îvp) puținel (13-20).

  1. Deși nu am găsit o referință încrucișată care să confirme acest lucru, cred totuși că e vorba aici de o mică greșeală de tipar, în loc de ~țăn~ — LauraGellner

PUȚINTEL2, -EA, -ICĂ, puțintei, -ele, adj. Diminutiv al lui puțin2. 1. v. puțin2 (1). Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. Ai puțintică răbdare, stimabile. CARAGIALE, O. I 125. Dac-ai avea puțintică udătură... ALECSANDRI, T. 614. Măi bădiță de departe Mai trimite-mi cîte-o carte... O scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. v. puțin2 (3). E o căsuță puțintică și scundă, îi ajungem cu palma la streșină. SADOVEANU, V. F. 32. ◊ Expr. Puțintel (la trup sau la făptură) = scund (și subțirel), mititel. Unul era mai puțintel la trup și negricios. SADOVEANU, B. 168. Era puțintică la făptură. C. PETRESCU, A. R. 50. Mărica e un boboc de fată; cam puțintică, dar ce să-i faci. DELAVRANCEA, S. 42. 3. (La pl.) v. puțin2 (5). Și trecură vremi, trecură, Uriașii puțintei Tot mai repede scăzură. COȘBUC, P. I 296. Lelea cu mărgele multe Amiroase-a flori mărunte... Dar cea cu mai puțintele Amiroase-a floricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.

PUȚINTEL ~ea (~ei, ~ele) și adverbial (diminutiv de la puțin) Mai puțin decât trebuie; cam puțin. ◊ ~ la trup (sau la făptură) mic și slab. /Din puțin

puțintel adv. puțin de tot. [Tras din puțin cu ajutorul unui sufix analogic (cf. mititel)].

puțuntel, ~ea a, av vz puțintel

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel! – Vechĭ și’n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puțintel (fam.) adj. m., pl. puțintei; f. puțintică, pl. puțintele

!puțintel (fam.) adj. m., pl. puțintei; f. puțintică, pl. puțintele

puțintel adj. m., pl. puțintei; f. sg. puțintea/puțintică, pl. puțintele

puțintel, -tică; -tei, -tele.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUȚINTEL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ unt) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

PUȚINTEL adj., adv. 1. adj., adv. (pop.) puținel. (Mai e ~ pîine.) 2. adv. nițeluș, (pop.) olecuță, (reg.) nițicuș. (Stai ~ pe scaun.)

Intrare: puțintel (adj.)
puțintel1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A71)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puțintel
  • puțintelul
  • puțintelu‑
  • puțintea
  • puțintică
  • puținteaua
  • puțintica
plural
  • puțintei
  • puținteii
  • puțintele
  • puțintelele
genitiv-dativ singular
  • puțintel
  • puțintelului
  • puțintele
  • puțintelei
plural
  • puțintei
  • puținteilor
  • puțintele
  • puțintelelor
vocativ singular — —
plural — —
puțuntel1 (adj.) adjectiv
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P90)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • puțuntel
  • puțuntelă
plural
  • puțunteli
  • puțuntele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • puțuntelora
  • puțuntelor
  • puțuntelora
  • puțuntelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puțintel, puținteaadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui puțin. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: puținel diminutive: puținteluș
    • format_quote Aș vrea să beau puțintică apă... îngînă ea cu trudnic glas. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
    • format_quote Ai puțintică răbdare, stimabile. CARAGIALE, O. I 125. DLRLC
    • format_quote Dac-ai avea puțintică udătură... ALECSANDRI, T. 614. DLRLC
    • format_quote Măi bădiță de departe Mai trimite-mi cîte-o carte... O scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. DLRLC
    • format_quote E o căsuță puțintică și scundă, îi ajungem cu palma la streșină. SADOVEANU, V. F. 32. DLRLC
    • format_quote Și trecură vremi, trecură, Uriașii puțintei Tot mai repede scăzură. COȘBUC, P. I 296. DLRLC
    • format_quote Lelea cu mărgele multe Amiroase-a flori mărunte... Dar cea cu mai puțintele Amiroase-a floricele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. DLRLC
    • diferențiere Mai puțin decât trebuie; cam puțin. NODEX
    • 1.1. Puțintel la trup (sau la făptură) = scund și subțirel. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: mititel
      • format_quote Unul era mai puțintel la trup și negricios. SADOVEANU, B. 168. DLRLC
      • format_quote Era puțintică la făptură. C. PETRESCU, A. R. 50. DLRLC
      • format_quote Mărica e un boboc de fată; cam puțintică, dar ce să-i faci. DELAVRANCEA, S. 42. DLRLC
etimologie:
  • Puțin + [miti]tel DEX '09 DEX '98
  • puțin NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.