PUȚINEL, -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj., adv. (Pop.) Puțintel. Expr. Puținei și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică.

puținel, ~ea [At: PSALT. HUR. 95^v/22 / V: (înv) ~țun~ / Pl: ~ei, ~ele / E: puțin + -el] 1-12 a (Îvp; șhp) Puțintel (1-12). 13-20 av (Îrg; șhp) Puțintel (13-20). 21 av (Înv; îlav) Cât de ~ În cât de mică măsură. 22 av (Înv; îlav) Câte ~ Încetul cu încetul.

PUȚINEL, -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj., adv. Puțintel. ◊ Expr. Puținel și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică.

PUȚINEL,² -EA, -ICĂ, puținei, -ele, adj. Diminutiv al lui puțin². 1. v. puțin² (1). Era pe vremea aceea cînd sînt bucate cam puținele, cînd toți se cam feresc de guri multe. RETEGANUL, P. III 27. Dacă am luat această puținică parte la lucrarea măiestrului nostru culegător, apoi am făcut-o cu o vie plăcere. ODOBESCU, S. III 313. Măi bădiță, bădișor, Nu-mi trimite-atîta dor. Trimite-mi mai puținel Și vin’ dumneata cu el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 117. 2. (La pl.) v. puțin² (5). Unde-or fi oameni mai mulți, La mine să nu te uiți; Unde-or fi mai puținei, Ochii tăi să fie-ai mei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 245.

puținél, -ícă (vest) și puțintél, -ntícă (toată țară) adj., pl. eĭ, ele (d. puțin cu -tel din mititel). Fam. Puțin, nițel: puținică apă, puțintele părăluțe. Puțintel la trup, la minte, mic (scund). Adv. Ĭa stăĭ puțintel! – Vechĭ și’n est puținel: puțineĭ oamenĭ (Let. 1, 160; 3, 289). În nord puțuntel: puțuntea oaste (Nec. 2, 238), azĭ puțintică oaste.

poținel^[1], ~ea a, av vz puținel

puțănel^[1], ~ea a, av vz puținel

puțunel, ~ea a, av vz puținel

puținel (pop.) adj. m., pl. puținei; f. puținică, pl. puținele

!puținel (pop.) adj. m., pl. puținei; f. puținică, pl. puținele

puținel adj. m., pl. puținei; f. sg. puținea/puținică, pl. puținele

PUȚINEL adj., adv. v. puțintel.

puținel adj., adv. v. PUȚINTEL.