opțiuni
  • info

12 definiții pentru recăpăta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECĂPĂTA, recapăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Pref. re- + căpăta.

recăpăta vt [At: CORNEA, E. I, 191/27 / Pzi: recapăt / E: re1- + căpăta] A căpăta (1) din nou Si: a recâștiga (1), a redobândi (1).

RECĂPĂTA, recapăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga. – Re1- + căpăta.

RECĂPĂTA, recapăt, vb. I. Tranz. A căpăta din nou; a redobîndi, a recîștiga. Copacii geometrici își recăpătaseră forma hirsută și se sălbăticiseră, stricînd alinierea. C. PETRESCU, R. DR. 102. Își recăpătă calmul complect. REBREANU, R. I 216. Totdeauna după epidemie, ca și după un război, omenirea caută a-și recăpăta nivelul. GHICA, S. A. 57.

A RECĂPĂTA recapăt tranz. A căpăta din nou; a redobândi; a recâștiga; a recupera. /re- + a căpăta

recăpătà v. a căpăta din nou.

*recápăt, a -căpătá v. tr. (re- și capăt). Capăt (obțin) ĭar, redobîndesc, recuperez: a recăpăta sănătatea, provinciile perdute.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recăpăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recapăt, 2 sg. recapeți, 3 recapătă; conj. prez. 1 sg. să recapăt, 3 să recapete; imper. 2 sg. afirm. recapătă

recăpăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recapăt, 2 sg. recapeți, 3 recapătă, 1 pl. recăpătăm; conj. prez. 3 să recapete

recăpăta vb., ind. prez. 1 sg. recapăt, 3 sg. și pl. recapătă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECĂPĂTA vb. a recâștiga, a recupera, a redobândi. (Și-a ~ forțele pierdute.)

RECĂPĂTA vb. a recîștiga, a recupera, a redobîndi. (Și-a ~ forțele pierdute.)

Intrare: recăpăta
verb (VT61)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recăpăta
  • recăpătare
  • recăpătat
  • recăpătatu‑
  • recăpătând
  • recăpătându‑
 singular plural
  • recapătă
  • recăpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recapăt
 (să)
  • recapăt
  • recăpătam
  • recăpătai
  • recăpătasem
a II-a (tu)
  • recapeți
 (să)
  • recapeți
  • recăpătai
  • recăpătași
  • recăpătaseși
a III-a (el, ea)
  • recapătă
 (să)
  • recapete
  • recăpăta
  • recăpătă
  • recăpătase
plural I (noi)
  • recăpătăm
 (să)
  • recăpătăm
  • recăpătam
  • recăpătarăm
  • recăpătaserăm
  • recăpătasem
a II-a (voi)
  • recăpătați
 (să)
  • recăpătați
  • recăpătați
  • recăpătarăți
  • recăpătaserăți
  • recăpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • recapătă
 (să)
  • recapete
  • recăpătau
  • recăpătară
  • recăpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recăpăta, recapătverb

  • 1. A căpăta din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: recupera recâștiga redobândi
    • format_quote Copacii geometrici își recăpătaseră forma hirsută și se sălbăticiseră, stricînd alinierea. C. PETRESCU, R. DR. 102. DLRLC
    • format_quote Își recăpătă calmul complect. REBREANU, R. I 216. DLRLC
    • format_quote Totdeauna după epidemie, ca și după un război, omenirea caută a-și recăpăta nivelul. GHICA, S. A. 57. DLRLC
etimologie:
  • re- + căpăta. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.