romanesc², ~ă a [At: CANTACUZINO, N. P. 29^v/4 / V: ~măn~ / Pl: ~ești / E: it romanesco] 1-3 (Înv) Roman³ (8-10).

romanesc¹, ~ă [At: DDRF / Pl: ~ești / E: fr romanesque] (Liv) 1 a Cu caracter de roman¹ (1). 2 a Care ține de roman¹ (1). 3 a Ca de roman¹ (1) Si: fantezist (1), romantic (5).

ROMANESC, -Ă, romanești, adj. Ca într-un roman, cu caracter de roman¹, de aventură; fantezist. Episod romanesc.

ROMANESC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de roman, propriu romanului. ♦ Fantezist, imaginar. [< fr. romanesque].

ROMANESC, -Ă adj. 1. cu caracter de roman, propriu romanului. 2. fantezist, imaginar. 3. (fam.) visător. (< fr. romanesque)

ROMANESC ~escă (~ești) livr. 1) Care ține de romane; propriu romanului. 2) (despre fapte, idei, întâmplări etc.) Care poate fi descris într-un roman. /<fr. romanesque

romanesc a. 1. ce ține de roman: aventuri romanești; 2. fig. care are ideile, pasiunile unui erou de roman: spirit romanesc.

*romanésc, -éscă adj. (fr. romanesque). Rar. Romantic.

romănesc, ~ă a vz romanesc²

romanesc (livr.) adj. m., f. romanescă; pl. m. și f. romanești

romanesc (livr.) adj. m., f. romanescă; pl. m. și f. romanești

romanesc adj. m., f. romanescă; pl. m. și f. romanești

romanesca, în sec. 16 și 17, numele unor piese vocale, dar mai ales instrumentale (dansuri*, arii*, teme cu variațiuni*) care se bazau de regulă pe o frază* ostinato*, de tipul follia* sau passamezzo*. Era uneori legată de o riturnelă (3) sau o ripresa (2), iar partea a doua a formulei (IV) ostinato se repeta (ca în cazul foliei).

ROMANESC adj. v. fantezist, imaginar, născocit, plăsmuit, roman.

romanesc adj. v. FANTEZIST. IMAGINAR. NĂSCOCIT. PLĂSMUIT. ROMAN.