9 definiții pentru rostru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și al altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.
rostru sn [At: DER / Pl: ~ri / E: fr rostre cf lat rostrum] 1 (Zlg) Prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. 2 (Ent) Trompă ascuțită la unele insecte. 3 (Pex) Formație anatomică în formă de cioc. 4 (Ant) Pinten care se punea la prora unei corăbii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formație anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vîrful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. ◊ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ROSTRU ~ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. /<lat. rostrum, fr. rostre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rostru s. n., art. rostrul; pl. rostruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rostru s. n., art. rostrul; pl. rostruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rostru s. n., art. rostrul; pl. rostruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rostru, rostrurisubstantiv neutru
- 1. Organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și al altor animale. DEX '09
- 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. DEX '09 DEX '98
- 4. Pinten care se punea la prora corăbiilor. DN
- 5. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. DN
- 6. Formație anatomică în formă de cioc. DN
- 6.1. Partea terminală a scheletului unui belemnit. DN
- 6.2. Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). DN
-
etimologie:
- rostrum DEX '09 DEX '98 DN
- rostre DEX '09 DEX '98 DN