11 definiții pentru rotmistru
din care- explicative DEX (7)
- regionalisme (4)
Explicative DEX
rotmistru sm [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: rohm~, rogm~, ~mai~, rocm~ / Pl: ? / E: pn rotmistrz] (Înv) 1 (În armata polonă) Căpitan de cavalerie. 2 (Pex) Ofițer.
rótmistru m. (pol. rótmistrz, rus. rótmistr, d. germ. ritt-meister, maestru de călărie, căpitan de călărime. V. vagmistru). Vechĭ. Căpitan de cavalerie la Leșĭ. – Și róhm- și -maĭstru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rocmistru sm vz rotmistru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rogmistru sm vz rotmistru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rohmistru sm vz rotmistru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotmaistru sm vz rotmistru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
róhmistru, V. rotmistru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
ROTMISTRU s. m. (Mold.) Căpitan de cavalerie (în armata polonă). Leșii ... fiind ... fără orînduială, nice hatmani, nici rohmistri, nici stegari. N. COSTIN. Era să între pre poartă un rotmistru. CRB, 173v :cf. M. COSTIN; NECULCE. Variante: rocmistru (NECULCE), rohmistru (N. COSTIN). Etimologie: pol. rotmistrz.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rotmistru, rotmiștri, s.m. (înv.) căpitan de cavalerie (polonă), ofițer.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROCMISTRU s.m. v. rotmistru.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROHMISTRU s. m. v. rotmistru.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M63) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||