O definiție pentru ruptoară
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RUPTOARĂ s. f. (Var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt2 + suf. -oară)
Intrare: ruptoară
ruptoară substantiv feminin
substantiv feminin (F59) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |