7 definiții pentru ragea
Explicative DEX
RAGEA, ragele, s. f. (Înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.
RAGEA, ragele, s. f. (Turcism înv.) Rugăminte, cerere. [Var.: (reg.) răgea s. f.] – Din tc. ricā.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAGEA, ragele, s. f. (Turcism învechit) Rugăminte, cerere. (Cu pronunțare regională) Cuconașule! iaca hina (= fina) d-tale care vrea să-ți facă o răgea. ALECSANDRI, T. 387.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAGEA ~ele f. înv. Cerere stăruitoare. [Art. rageaua] /<fr., turc. rică
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂGEA s. f. v. ragea.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂGEA s. f. v. ragea.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
regeá și răgeá f., pl. ele (turc. reca, rica, id., d. ar. riğa, speranță; ngr. ridzás, alb. sîrb. riğa). Vechĭ. Rugăminte, solicitare, intervențiune: a face răgea saŭ răgele. Azĭ. Bz. Rar. A avea răgele, a avea protecțiune (sprijin).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
regea (înv.) s. f., art. regeaua, g.-d. art. regelei; pl. regele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
| substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ragea, ragelesubstantiv feminin
-
- Cuconașule! iaca hina (= fina) d-tale care vrea să-ți facă o răgea. ALECSANDRI, T. 387. DLRLC
-
etimologie:
- ricā DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.