opțiuni

8 definiții pentru secăreț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

secăreț1, ~eață a [At: PONTBRIANT, D. / V: săc~ / Pl: ~i, ~e / E: sec + -ăreț] (Trs; d. boabele de cereale sau, pex, d. cereale) Sec (73).

secăreț2, ~eață a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: săc~ / Pl: ~i, ~e / E: secară + -eț] 1 (Reg; d. lanuri de grâu) Prin care a crescut secară (1) Si: (îrg) secăros (1), (reg) secărit2 (1). 2 (D. boabele de grâu) Amestecat cu secară (6-7) Si: (îrg) secăros (2), (reg) secărit2 (2). 3 (D. boabele de grâu) Plin de secară Si: (îrg) secăros (3), (reg) secărit2 (3).

săcăreț1, ~eață a vz secăreț1

săcăreț2, ~eață a vz secăreț2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SECĂREȚ adj. v. sec.

secăreț adj. v. SEC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

secăreț2, secăreață, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecat cu secară, secăros, secărit.

secăreț1, secăreață, adj. (reg.; despre boabele de cereale; despre cereale) care este fără miez sau cu miezul uscat, nedezvoltat.

Intrare: secăreț
secăreț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • secăreț
  • secărețul
  • secărețu‑
  • secăreață
  • secăreața
plural
  • secăreți
  • secăreții
  • secărețe
  • secărețele
genitiv-dativ singular
  • secăreț
  • secărețului
  • secărețe
  • secăreței
plural
  • secăreți
  • secăreților
  • secărețe
  • secărețelor
vocativ singular — —
plural — —
săcăreț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)